25 DE ANI DE LA EVENIMENTELE PETRECUTE LA TÂRNĂVENI ÎN 1989

Evenimentele din oraşul nostru în zilele de 22-23 decembrie 1989 s-au desfăşurat destul de paşnic, fără violenţe fizice, fără morţi şi răniţi. Totuşi şi aici a fost un suflu revoluţionar, dar de dimensiunile oraşului nostru. În zilele acelea de decembrie toată lumea aştepta ceva. Nu ştiam ce anume, dar schimbarea plutea în aer.

În zilele de 17,18,19 şi 20 decembrie fusesem obligaţi ca şi conducători de unitate (eram directorul Şcolii Generale nr.4) şi instituţii să asigurăm paza şi să raportăm zilnic starea de spirit a oamenilor către organele superioare de partid şi de stat. Se cunoşteau informaţii despre evenimentele de la Timişoara prin oamenii care veneau de acolo, dar mai ales prin radio Europa Liberă.

Majoritatea acelor zile mi le-am petrecut în şcoală pentru a asigura paza ei. Ziua de 22 decembrie a debutat cu un grup de manifestanţi venind de la Combinatul Chimic şi care s-au oprit la poarta Comitetului Orăşenesc, nu am permis intrarea manifestanţilor întrucât prim-secretarul se afla în concediu de boală. S-au adunat tot mai mulţi cetăţeni, pentru că d-na Tabără a aşezat televizorul ei color pe balustrada balconului, ca lumea să vadă mitingul din faţa CC al PCR. La solicitarea manifestanţilor după fuga cuplului Ceauşescu s-au aruncat de la balconul Comitetului Orăşenesc cărţi ale tovarăşului, precum şi marele tablou ce îl reprezenta, dându-li-se foc.

Grupul compact de manifestanţi s-au îndreptat apoi spre sediul Miliţiei pentru o răfuială cu miliţienii care spuneau ei, s-ar fi comportat neomenos. Erau pe punctul de a forţa uşa de la intrare când a apărut preotul Pop Partenie, care cu crucea în mână s-a postat în faţa lor, îndemnându-i să plece. După multe parlamentări manifestanţii au plecat către locuinţa şefului autobazei de transport Ioan Chebuţiu.

În faţa unor instituţii ardeau operele tovarăşului Nicolae Ceauşescu. În tot acest timp un singur miliţian se plimba nestingherit şi îmbrăcat în costum de gală, maiorul Coman.
La o zi după împuşcarea soţilor Ceauşescu, după un simulacru de proces, muncitorii Primăriei au dat jos bustul lui Vladimir Ilici Lenin, aflat în faţa Primăriei, depozitându-l la subsolul ei. Din bronzul recuperat s-a turnat bustul poetului Octavian Goga.

Pot spune cu certitudine că în acele zile a domnit confuzia în oraşul nostru. În vidul de putere care domnea, în birourile Comitetului Orăşenesc s-au instalat aşa zişii revoluţionari locali. Prezent permanent în acele zile la şcoală, precum şi la Primărie, am putut observa cum maiorul Coman venea şi participa la adunările de alegeri ale noilor structuri din întreprinderi şi instituţii, luând chiar cuvântul la adunările populare organizate (vezi adunarea populară de la Casa de Cultură).

Vizitele inopinate la Primărie erau însoţite de informări tâmpite la care „revoluţionarii” răspundeau prompt: Apa potabilă din bazinele de la Stejaru este otrăvită; Teroriştii au aterizat la Botorca, Staţia de 110 kw a fost ocupată de terorişti etc. Imediat revoluţionarii se înarmau şi având maşini la dispoziţie plecau în misiune. Se întorceau aşa cum s-au dus. Întrebarea care mi-am pus-o mereu a fost aceea: cine şi din ordinul cui a distribuit armament şi muniţie unor tineri chiar şi neinstruiţi?

Ca şi în toată ţara şi la noi în oraş s-a înfiinţat Biroul Orăşenesc al Frontului Salvării Naţionale, având în componenţă pe: prof.Blaga Cornel, ing. Eleonora Tabără, ing. Popa Tiberiu, Daniel Sturza, pr.Partenie Pop, Marcoş Aurel, Liviu Meleanu, Marius Stoica etc.

Nu după mult timp încep revendicările UDMR-ului privind înfinţarea unei şcoli cu predare în limba maghiară, independentă şi cu sediul în Şcoala Generală nr. 4 Târnăveni. Calvarul acestei instituţii centenare se amplifică mult după evenimentele de la Târgu Mureş din 20 martie 1990, inclusiv prin ocuparea cu forţa a acestei instituţii. Toate aceste acţiuni au avut un mare eşec.
Apoi, treptat, cu mare greutate, datorită suspiciunilor permanante dintre români şi maghiari, Târnăveniul a intrat într-o relativă normalitate, oamenii ocupându-se mai mult de problemele lor personale, lăsând politica deoparte.

Pentru mai multe informaţii se poate consulta cartea „Revoluţia de la 1989 la Târnăveni” scrisă de Răzvan Ducan şi publicată la editura Nico-2008.

COPERTA REVOLUTIE TARNAVENI

prof. Virgil Suciu

UN ARTICOL DE: Prof. Virgil Suciu – Martor şi participant la aceste evenimente

ÎI RUGĂM PE TOŢI CEI CARE DEŢIN ŞI DORESC SĂ NE PUNĂ LA DISPOZIŢIE IMAGINI DE LA EVENIMENTELE DIN 1989 DIN TÂRNĂVENI SĂ LE TRIMITĂ PE ADRESA office@tirnaveni.ro PENTRU A LE PUBLICA