A PRIMIT UN FICAT DE BUNAVESTIRE

Mirela Popa, din Târnăveni, aflată acum la Terapie Intensivă, în Clinica de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Fundeni, a primit ficatul Elenei Alexandra Pârşa.

Un foc de armă a schimbat destinele unor oameni care nu ştiau unii de existenţa celorlalţi. Un glonţ tras de pistolul unui poliţist a pus capăt vieţii unei fete de 23 de ani şi a schimbat existenţele altor trei. De Bunavestire, două femei – de 31, respectiv 52 de ani, şi un bărbat – de 53 – s-au întâlnit, printr-un joc crud al sorţii, în aceeaşi clădire: a clinicii de Transplant de la Fundeni. Au ajuns aici străini. Acum sunt “fraţi”, pentru că poartă în ei organe de împrumut – provenite, toate, de la acelaşi donator: Alexandra Elena Pârşă, de 23 de ani.

De Bunavestire i s-a schimbat viaţa.
„Mă uitam la televizor şi am văzut ştirea că fata de 23 de ani, împuşcată în cap, a intrat în moarte cerebrală. În momentul ăla, mi-am zis în sinea mea: uite un posibil donator”, povesteşte Brăduţ Popa. „Cunosc suferinţa prin care trece cineva atunci când se află pe o listă de aşteptare”, spune bărbatul, în timp ce aştepta pe holurile Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic , să primească o veste despre soţia lui operată marţi dimineaţă.
Atunci a primit un lob de ficat de la Alexandra Elena Pârşa. Operaţia, condusă de de prof. dr. Irinel Popescu, a început la 2.30 dimineaţa şi a durat şase ore. „Intervenţia a decurs fără niciun fel de problemă. Pacienta este în continuare monitorizată. Starea ei era gravă şi necesita urgent un transplant de ficat. Acum totul depinde de cum reacţionează organismul post operatoriu”, ne-a declarat câteva ore mai târziu profesorul Irinel Popescu.
Mirela Popa a primit pentru a doua oară o şansă la o viaţă normală, deoarece a mai trecut printr-un transplant, în februarie 2004, la Institutul de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca. Atunci a primit un rinichi de la soţul ei. „Am acceptat să devin donator fără să stau pe gânduri. Atunci sănătatea îmi permitea. Ne-am dus împreună, de mână, la prof. dr. Mihai Lucan şi i-am spus că vreau să îi donez soţiei mele un organ”, povesteşte Brăduţ Popa. “Medicul a încuviinţat şi, după o serie de analize care au arătat că suntem compatibili, am ajuns amândoi pe masa de operaţie”, îşi aminteşte Brăduţ Popa.
Mirela Popa, 52 de ani, a ajuns să trăiască cu organe de împrumut din cauza unei boli ereditare, care i-a atacat pe rând rinichii şi ficatul. Primele semne ale bolii au apărut în 1986, când Mirela avea 25 de ani. Era măritată de doar doi ani: „Mereu ne-am susţinut şi am fost unul alături de celălalt, indiferent de probleme”, spune bărbatul.
Dacă în cazul transplantului de rinichi a fost uşor să găsească un donator – în familie, la ficat lucrurile nu au fost simple. Mirela Popa avea în interiorul ei un organ care ajunsese să cântărească 8 kilograme. „Pe 25 seara au sunat de la spital. Eu am răspuns la telefon şi mi-au zis că s-a găsit un posibil donator pentru Mirela. Prima reacţie? Cred că glumiţi. Nu ştiam cu cine vorbesc, nu îmi venea să cred. Era medicul Speranţa Iacob, de la Fundeni. I-am zis şi soţiei. Ne-am strâns în braţe, am plâns, am râs şi am plecat la spital”, rememorează ultimele ore Brăduţ Popa.
Soţii Popa locuiesc în Târnăveni. Au venit în Capitală în urmă cu o lună, la analize, pentru a vedea cum evoluează boala Mirelei. „La ultimul control, profesorul Irinel Popescu ne-a spus că e nevoie urgent de un transplant. Anul acesta. Şi ne-a mai zis să nu părăsim Bucureştiul”, povesteşte Brăduţ Popa. „Mi-aş dori ca la un moment dat să merg, împreună cu soţia mea, la familia care a acceptat ca fiica lor să redea şansa la viaţă altor persoane”.

Un material Gandul.info