Adoptat în SUA, Antoni se întoarce în Mediaș pentru a-și ajuta cei 27 de nepoți

Era o zi de mai din primii ani de democrație din țara noastră când Vasile a venit pe lume în maternitatea din Mediaș. Doar două săptămâni a trăit în România, unde oamenii încă încercau să se adapteze noului regim. Un avion transoceanic avea să îl ducă pe băiatul brunet în lumea la care mulți oameni visau să ajungă, tărâm al făgăduinței: Statele Unite ale Americii. Acolo a devenit Antoni Scarano și a crescut, a învățat, a lucrat, a suferit, s-a îndrăgostit, însă rădăcinile nu și le-a uitat niciodată. O părticică din țară noastră a fost mereu cu el grație unui album cu familia lui din Transilvania. Aici se întoarce la 33 de ani de când a fost adoptat de un cuplu de americani care i-au oferit ce mulți părinți nu aveau cum să le pună la dispoziție copiilor lor în România anilor ’90. Ața îl trage acasă pentru cei 27 de nepoți cărora vrea să le faciliteze accesul la educație pentru a avea o viață mai bună în țara în care s-au născut.

„Iubesc România, îmi iubesc poporul, iubesc românii. Am avut numai experiențe incredibile acolo. Iar ospitalitatea și revărsarea de dragoste și bunătate sunt incredibile, mai mulți oameni ar trebui să aibă această oportunitate de a o experimenta. Este un loc foarte, foarte frumos. Și în toată frumusețea sa, la fel ca aici, în Statele Unite, există și lucruri care nu sunt atât de drăguțe”, a declarat pentru HotNews.ro Antoni Scarano, americanul cu inimă de român care a vizitat deja de cinci ori țara noastră înainte de a lua decizia de a se muta înapoi acasă, la mai bine de trei decenii de când a început să fie lumina în casă unei familii din SUA.

După ce vântul libertății a bătut peste țara noastră , în mai 1991, într-o Românie în care încă domnea haosul după Revoluție, fără legi clare și cu o nouă constituție la dospit, Vasile vedea pentru prima dată lumina zilei în maternitatea dintr-un mic orășel transilvănean.

Numele îi fusese ales de familia lui, care era deja numeroasă: mai avea cinci frați iar cel mai mare avea 10 ani. Deși avea doar două săptămâni când a fost adoptat de un cuplu de peste Ocean, a știut mereu că originile sale erau undeva în județul Sibiu.

Atunci țara noastră era casă pentru 22.810.035 de suflete, iar 401.087 de persoane se declarau de etnie romă, potrivit datelor oficiale.

Numărul de copii cu ADN românesc adoptați în străinătate în anii ’90 nu îl știe nimeni cu exactitate. Potrivit unor estimări, câteva zeci de mii de micuți născuți pe meleagurile noastre au devenit altcineva după ce au fost luați din orfelinate sau prin adopții private. Ajunși acum la maturitate, majoritatea tânjește să afle cine le-a dat viață și să își cunoască rudele. Pentru mulți este foarte dificil să își vadă visul devenit realitate. De aceea povestea lui Antoni este extraordinară și reprezintă un caz rar.

Antoni și mama lui biologică în maternitatea din Mediaș

Antoni și-a găsit familia în 36 de ore

Antoni a reușit să își găsească familia grație The Never Forgotten Romanian Children – Copiii niciodată uitați ai României, însă acest lucru nu ar fi fost posibil dacă mama sa adoptivă, care la rândul ei a fost adoptată, nu ar fi păstrat mai multe lucruri despre el: un album cu poze făcute de ea înainte de părăsi România, în care apar mama, tatăl, frații și bunica lui Antoni și actele originale din țară.

Tânărul mi-a mărturisit că a fost un caz fericit pentru că a fost vorba despre o adopție privată și nu a ajuns la un orfelinat sau un ONG, așa cum s-a întâmplat cu un văr de-al doilea care trăiește tot în Statele Unite.

După ce a contactat comunitatea The Never Forgotten Romanian Children, fondată de o româncă adoptată, în doar 36 de ore vorbea la telefon pentru prima dată în viață cu mama sa naturală pe care o știa doar din fotografiile păstrate de mama adoptivă, care a ajuns în țara noastră datorită presei americane ce a prezentat orfelinatele de aici.

• „În 1990, cred, a fost o emisiune specială la CBS, a fost prima dată, cred, când presa occidentală a fost lăsată să intre în România. Și au mers la orfelinate, au mers să vadă acei copii, iar când familiile occidentale și restul lumii voiau să aibă copii, dar nu puteau, au început să adopte copii români. Și, în mod ironic, la aproximativ două case mai jos de locul unde am fost adus acasă, cu un an înainte, un cuplu adoptase, cam prin 1990, un copil din România.
• Și ei au făcut legătura cu un bărbat care lucra ca „broker de copii”, să spunem așa, în zona Sibiu. Și, din câte am înțeles, îmi cunoștea familia. Știa că existau aceste familii de romi care se aflau, să spunem, într-o situație nu tocmai bună în acel moment.
• Era perioadă post-Ceaușescu și erau și romi ceea ce făcea totul mult mai greu”, mi-a povestit Antoni despre momentul în care părinții lui adoptivi s-au hotărât să crească un copil născut în țara noastră.

Iar aceștia au fost foarte deschiși cu faptul că au decis să facă din locuința lor din Texas un loc pe care Antoni să-l numească „acasă” și că făcea parte din comunitatea romă.

Antoni a absolvit Conservatorul din Boston

A locuit o vreme în Austin, Texas, apoi în Boston, Massachusetts, unde a studiat canto și a absolvit Conservatorul, una dintre cele mai vechi instituții de învățământ muzical superior din SUA și prima care a permis femeilor și afro-americanilor să urmeze cursurile sale.

Antoni a studiat canto la Conservatorul din Boston. A cântat rolul lui Masetto în Don Giovanni, în 2012

Apoi a locuit în Chicago pentru 7 ani, alături de Sam, soția lui, iar în mai 2024 se va muta în municipiul Sibiu, chiar în perioada când va împlini 33 de ani, unde se va afla mai aproape de rudele sale care sunt împrăștiate peste tot în județul Sibiu.

Destinul l-a purtat către cea de-a șaptea artă și a fost distribuit în „Rushmore”, un film de comedie american din 1998, regizat de Wes Anderson, cunoscut și pentru „The Grand Budapest Hotel”, ambele pelicule avându-l în distribuție pe Bill Murray.

„A fost ideea mamei mele adoptive de a mă face să încep să joc teatru între 6 și 8 ani. Am făcut un film, am avut plăcerea de a-l cunoaște pe Bill Murray. Ne-am înțeles atât de bine încât, în ziua următoare, când filmau în altă parte a orașului Houston, Texas, m-a invitat pe mine și pe mama mea adoptivă la cină cu el. Nu voi uita niciodată, un fan sau niște paparazzi au venit la masa noastră, iar Bill a spus „Nu vezi că iau cina cu acest tânăr și cu mama lui?”. A fost o experiență extraordinară pe care nu aș fi avut-o dacă nu aș fi fost adoptat, iar mama mea adoptivă mi-a oferit această oportunitate”, a spus tânărul care va sufla în lumânările de pe tort pentru prima dată în România în luna mai.

Antoni și Samantha vor să-și ajute nepoții să termine liceul

Cinematografia nu s-a lipit de el, cu muzica de operă nu ar fi câștigat suficienți bani pentru a se întreține, așa că s-a îndreptat spre altceva. Atât Antoni, cât și Samantha au lucrat pentru organizații non-profit pentru a „ține lumina aprinsă în casă”, dar și pentru a fi în slujba celor în nevoie. Muzica a rămas în inima lor, însă experiența profesională îi ajută acum în călătoria lor pentru a schimba destinul nepoților din România pentru început. Acasă, în România, Antoni are 27 de nepoți, cu vârste curpinse între 22 de ani și șase luni.

Tânărul se simte norocos că a fost adoptat din România și că a primit șansa să se întoarcă acasă, unde vrea să deschidă minți în privința comunității rome.

Citeste continuarea pe hotnews.ro