Anxietatea
Bine va gasesc! Astazi vreau sa va vorbesc despre ingrijorare, despre acel tip de frica generalizata numita anxietate. Inainte sa va spun despre cauzele, modalitatile de manifestare si caile de solutionare, vreau sa citez una din intrebarile care mi-a fost adresata recent de catre o mamica. Aceasta spune:
Ma ia des panica. Mai ales atunci cand mi se imbolnavesc copii. Familia imi spune ca sunt o panicoasa. Au si de ce sa spuna asta! Mi-ar placea sa nu ma panichez asa tare. Ce mi-ati putea recomanda?
Stiind cazul, pot spune ca ingrijorarea mamicii se refera la varii aspecte ale vietii si ca panica de care vorbeste se manifesta prin agitatie si neliniste zinica. Ceea ce pot constata in aceste tipuri de situatii este ca persoanele nu sunt panicoase, asa cum se considera, ci au un anumit tip de ganduri care le face sa se simta nelinistite cu privire la anumite aspecte incontrolabile din viata.
Ca sa le luam pe rand, va spun ca anxietatea se refera la acele ganduri pe care le avem, pe care nu le putem controla si care ne fac sa simtim frica si nesiguranta cand vine vorba de viitor. In sens larg, aceasta se refera la acea stare de ingrijorare pe care o avem si pe care nu o putem domoli.
Iar altfel spus, sa zicem ca sunt ganduri si stari. Si spun asta, pentru a accentua faptul ca persoanele nu sunt fricoase, ci au un anumit mecanism mental de ingrijorare. Care, desigur, poate fi ameliorat. Poate ca aceasta informatie este o veste buna pentru acele persoane care credeau ca nu pot sa scape de frica si neliniste. Iar ca sa ofer o imagine mai clara asupra situatiei, amintesc cauzele care conduc la aparitia acestor ganduri.
Una dintre cauze o constituie mediul in care a crescut copilul. Daca persoanele apopiate, care ii ofereau grija si in care copilul avea incredere manifesta frica la anumiti stimuli: sa spunem la vederea animalelor sau se ingrijorau cu privire la viitor, e foarte probabil ca repertoriul de ingrijorare sa fi fost preluat de copil si manifestat de acesta.
O alta cauza este cea in care persoana si-a pierdut increderea in fortele proprii sau in calitatea rezultatelor pe care aceasta le poate produce. Iar aici amintesc frica ce apare inaintea testelor de evaluare, a examenelor sau a provocarilor pe care persoana le are de trecut.
Un factor care accentueaza anxietatea este credinta persoanei ca ingrijorarea este justificata. Chiar daca realizeaza ca aceste ganduri nu vor contribui la rezolvarea problemei, ei pot observa ca emotiile sunt aceleasi si frica isi spune cuvantul. Insa acest factor este mult prea nesemnificativ in raport cu primele doua cauze. Ceea ce ne face sa punem sub semnul intrebarii daca anxietatea este o dovada de slabiciune sau rusine, dupa cum frecvent se crede.
Desi manifestarea anxietatii este predominant asemanatoare cu frica, e esential sa ne amintim ca aceasta nu are legatura cu capacitatile persoanei de a face fata situatiei. Spre exemplu, un elev care se confrunta cu astfel de emotii inaintea testelor de evaluare poate fi foarte bine pregatit, iar rezultatele sa confirme constiinciozitatea lui. La fel, o mama care se ingrijoreaza excesiv atunci cand copii se imbolnavesc nu spune nimic despre capacitatea ei de a oferi grija si vindecare copiiilor. Ba chiar, daca imi permiteti, din observatiile mele pot spune ca exact oamenii cei mai bine pregatiti manifesta anxietate! Contrar oricaror mituri ca persoanele asa zis-fricoase sunt slabe.
Singurul dezavantaj al celor care au mostenit un stil de gandire predominant anxios este ca au tendinta de a evita anumite situatii din dorinta de nu mai trai frica si ingrjirorare. Acesta este singurul mod prin care isi pot sabota dezvoltarea.
Prin urmare, daca e sa ne uitam cu putina atentie la frica si ingrijorare, vom vedea ca ele nu sunt un semnal de slaba pregatire sau o dovada a neputintei. Iar daca e sa tinem cont de cauzele care au determinat aparitia anxietatii realizam ca persoana este prea putin responsabila de aceasta.
Printr-un scurt calcul, am fost crescuti si educati de parinti si bunici care au trecut prin calamitati economice: perioada imediat urmatoare razboiului. Desi suna indepartat, la nivel de generatie sunt doar doua, maxim trei, care au preluat un stil de gandire atat de justificat pentru perioada in care se traia. Asa ca, inainte sa ne simtim victime ale vremurilor apuse, recomand sa ne luam destinul in maini. Sau inima in dinti si sa pasim inainte, pentru ca una dintre caile de solutionare a anxietatii este asumarea de mici riscuri, indiferent de intensitatea cu care resimtim emotiile.
Desi calea de revenire nu este imediata, merita orice efort de a indrazni sa facem lucrurile de care ne temem, sa le facem fata daca sunt benefice pentru noi si cei din jur si sa avem incredere in pregatirea si sansele noastre de reusita. In fond, oricat de greu poate sa para, nu avem decat doua optiuni: sa alimentam frica sau sa pasim cu cutezanta.
In final, ceea ce as recomanda mamicii care a deschis subiectul anxietatii este sa aiba incredere in pregatirea ei de asistent medical apt sa urmeze indicatiile medicului si in instinctul ei matern care ii dicteaza cum sa le ofere alinare copiilor.
Sper ca informatiile de azi va sunt folositoare si va fac sa va simtiti mai puternici atunci cand vine vorba de anxietate.
Sa va fie de folos si sa ne auzim cu bine data viitoare! Pe curand!