Asociație: Urșii „au fost atrași” cu mâncare în zonele populate de oameni
În anul 2013 ICAS a aplicat pentru finanțarea proiectului privind conservarea ursului în România. La acea dată, ca și în alte documente succesive, se vorbea despre faptul că numărul urșilor bruni de la noi se apropia de suprapopulare, raportat la arealul pe care îl ocupau și se situa la „peste 6000 de exemplare”. Multe dintre raportările efectuate în anii următori de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) făceau trimitere tot la acest număr.
Același număr a fost apărat cu asiduitate de specialiștii în cinegetică și silvicultură în 2016 în conflictul cu ministrul Mediului din Guvernul Cioloș, Cristiana Pașca Palmer, care a interzis vânătoarea de trofee cinegetice până la elucidarea condițiilor în care erau acordate anual așa numitele „cote de recoltare”.
În 2016 s-a dovedit că în fiecare an ministrul de resort semna un Ordin prin care se aproba un număr de urși, lupi și pisici sălbatice care urmau să fie ucise, fiindcă ar produce daune în gospodăriile oamenilor. S-a dovedit că autorii studiului pe baza căruia urmau să fie împuşcate animalele protejate de lege făceau parte dintr-un grup direct interesat de vânătoarea de trofee.
Ei controlau Ocoale silvice care administrau fonduri de vânătoare şi, potrivit ordinelor ministeriale, în anii 2013, 2014, 2015, primiseră pentru „recoltare” aceleaşi cote de animale sălbatice, neschimbate și în avans, adică înainte să se fi produs vreo daună. Unul dintre aceste grupuri influente se învârtea, de altfel, în jurul ICAS Brașov. PressOne a scris aici, aici și aici despre cum erau racordați la firele deciziei cei care erau la rândul lor vânători sau organizatori de partide internaționale de vânătoare.
Așadar în 2016 numărul oficial de urși promovat de specialiști era de 6.000 de exemplare, în creștere. De atunci, Ministerul nu a mai revenit asupra deciziei de a aproba „recoltări”. Nimeni n-a mai împușcat urși în România, decât în situații de forță majoră.
Dar au fost destule situații urgente. Doar în ultima lună octombrie-noiembrie 2019, trei urși au fost uciși de mașini pe drumurile publice din Harghita, Sibiu și Cluj.
Cea mai mare parte a șoselelor și magistralelor din România nu sunt prevăzute cu tuneluri sau pasaje de trecere pentru animale și nici nu au garduri de protecție sau coridoare-tampon. În ciuda faptului că drumurile publice sunt pline de animale sălbatice ucise, construirea acestor bariere nu a fost și nici nu este considerată o prioritate.
În studiul ICAS- Brașov, redactat în mai 2018, se spune că populația optimă în România ar trebui să fie de circa 4.000 de exemplare, dar că în teren sunt 6.050-6.640 de exemplare. Undeva mai jos, în același studiu, numărul urșilor din Carpați este de 7.000 din totalul de 18.000, cât ar exista în Europa.
Tocmai aceste neconcordanțe privind numărul de urși, care nu sunt cipați, nici monitorizați în niciun fel, ci care sunt numărați în continuare după metoda „urmelor” luate de vânător, au creat disensiuni puternice între autorități și conservaționiști.
Aceștia din urmă spun că își doresc o discuție onestă cu toți factorii implicați în gestionarea situației urșilor din România, în urma căreia să rezulte un plan concret de acțiune. Ceea ce în acest moment lipsește cu desăvârșire și duce la situații dramatice, cum a fost cea din județul Harghita.
Dacă, într-adevăr, numărul optim de urși este de 4.000, cei circa 2.500 de urși considerați „în plus” ar însemna venituri însemnate pentru asociațiile de vânători, care pot obține pentru un trofeu chiar și 10.000 de euro.
Cristina Lapis are lângă Brașov, în localitatea Zărnești, un sanctuar pentru urși abandonați, bolnavi sau salvați. Este președinta Asociației Milioane de Prieteni și se ocupă de Libearty Bear Sanctuary unde sunt adăpostiți, în prezent, 100 de urși bruni.
Ea spune că ceea ce se întâmplă în România în ultimii ani este o campanie conștientă făcută pentru a „demonstra” că urșii sunt prea mulți și că trebuie eradicați, din motive de securitate pentru oameni.
Lapis a declarat pentru PressOne că nu au fost luate niciun fel de măsuri pentru a limita accesul urșilor în zonele populate de oameni, ci, dimpotrivă, „au fost atrași” cu mâncare.
Mai trebuie spus că, în urma discuțiilor din 2016, când recoltarea de urs a fost interzisă, una dintre măsurile guvernamentale acceptate de Ministerul Mediului, în urma unor sugestii venite de la Comisia Europeană, a fost impunerea obligativității, către fondurile de vânătoare pe raza cărora era localizat ursul, de a hrăni animalele în habitatul lor.
Într-un scenariu normal, urșii bruni din Carpați ar fi trebuit să intre deja în hibernare la mijlocul lunii noiembrie. Însă temperaturile ridicate au amânat hibernarea, spun biologii. Astfel, evenimentele neprevăzute ar putea să se înmulțească pe final de an, când urșii ies să caute surse de hrană.