Copilul meu are dureri constante

Ce pot face cu Mihai, copilul meu? E in clasa I si imi spune in fiecare dimineata ca il doare burtica. Am fost la control si analize, iar medicii ne-au spus ca totul e normal.

Amalia, 32

Incep sa raspund la intrebarea Amaliei asa cum as raspunde oricarei mamici a carei copii acuza dureri frecvente.

Ceea ce trebuie sa stim, inainte de toate, este ca durerea la copii poate avea sau nu cauze fizice. Sa explic pe larg:

Cum se manifesta emotiile la copii?

Atunci cand simtim o emotie, de fiecare data o putem resimti undeva in corp. Furia o putem simti ca o greutate in capul pieptului, spaima ca o strafulgerare in stomac, iar tristetea ca o greutate pe umeri. Fiecare persoana simte emotiile diferit, dar cu totii putem localiza in corp locul unde resimte o anume emotie.

De-a lungul timpului ne-am obisnuit atat de mult cu prezenta lor, incat nu mai luam in considerare cum simtim emotia la nivel fizic. O simtim doar ca stare emotionala care ne predispune la anumite comportamente.

Copiii, pe de alta parte, au prea putin istoric in ceea ce priveste trairea emotiilor, iar conexiunea cu corpul lor este mult mai accentuata decat in cazul adultilor. De aceea, unui copil ii va fi mult mai usor sa identifice emotia fizic, decat ca si stare, cu atat mai mult cu cat copiilor nu li spune ce e frica anticipativa si cum s-o gestioneze.

Emotiile simple vs. cele complexe

Un copil poate deduce semnificatia spaimei, poate folosi cuvantul frica, insa nimeni nu il invata cum se simte si ce este preocuparea, frica anticipativa de viitor si ce sa faca cu anxietatea pe care o resimte.

Ca atare, Mihai, sau oricare alt copil poate simti asa: o furnicatura in stomac, in fiecare dimineata cand se trezeste sa mearga la scoala. Nu a auzit de cuvantul ingrijorare, pentru ca adultii din preajma lui nu prea spun ,,ma simt ingrijorat”, sau ,,ma preocupa ……(……)”.

Ca atare, copilul nu are un cuvant pe care sa il poata asocia cu starea lui. Nu ar numi-o frica, pentru ca frica presupune sa fie vreun stimul care sa il sperie. Or, in acest caz, e vorba de gandul ca exista posibilitatea sa traiasca frica.

Ce ce intampla in mintea unui copil ce simte anxietate?

Daca ar fi sa traduc in cuvinte ce se intampla la nivel subconstient in mintea unui copil, as spune asa:

,,Mama m-a trezit pentru ca trebuie sa ma duc la scoala. Pentru ca sunt in clasa I si nu stiu sunt deprins cu ce inseamna un orar, nu stiu daca voi avea azi acea ora in care folosesc caiet cu patatele. Mie nu-mi pentru ca nu am inteles ce inseamna acea cruciulita de dupa doi. Asta ma face sa simt intepaturi in stomac si ceilalti copii rad de mine pentru ca nu am inteles ce inseamna acea cruciulita. Oare am azi acea ora numita matematica? Sper sa nu.

Aceasta este trascrierea in cuvinte a mecanismului inconstient care se petrece in copil. Acesta nu va spune niciodata ,,mama, sunt anxios!”, ci va spune: ,,mama, ma doare burtica!”.

O strategie eficienta:

In 10 minute/ zi se poate rezolva problema durerii de burtica astfel:

  1. In fiecare seara, copilul isi va pregati ghiozdanul impreuna cu persoana care are grija de el. Aceasta persoana trebuie sa investigheze motivul de teama al copilului. Luam spre exemplu teama de ora de matematica, caz in care se poate proceda astfel:
  • Copilului i se spune ce va invata placut. Atunci cand un copil are un sentiment de control va fi mai putin predispus sa simta frica, mai ales dacae vorba de ceva placut.

Un exemplu de dialog poate fi acesta:

Mihai, a doua ora este cea in care folosesti caietul cu patratele. Il pui tu aici pe masa ca sa pregatim ghiozdanul?

– Da. E aici.

-Bun. Ce manual folosesti cand ai matematica?

– Pe cel albastru.

– Vrei sa il aduci?

– Da. Uite-l!

– Bun. Vei avea nevoie de liniar?

– Nu stiu.

– Bine. E posibil sa nu ai nevoie din moment ce invatati adunarea. Stii ce mi-am adus aminte azi?

– Ce?

– Ca eu intotdeauna eram speriata cand aveam matematica. Mi se parea ca nu sunt buna si ca ceilalti rad de mine. Sa stii ca asa simteam! Imi era asa frica atunci cand invatatoarea ne spunea sa deschidem manualele incat ma faceam mica, mica, de tot.

Dar stii ce-am invatat? Am invatat ca ma faceam mica si simteam durere in burtica pentru ca imi era frica. Mai stii cum te durea cand te-a intepat acea albina cand  eram la bunica?

– Da! Mai stiu. Mi s-a umflat tot degetu’ si era rosu.

– Da! Exact asa ma durea si pe mine burtica! Dar am invatat ca durerea trece daca respir adanc si daca nu ma gandesc la nimic. Asa imi trecea durerea. Sa respir. Tie ti s-a intamplat?

– Nu. Pe mine nu ma doare burtica. Numa’ cand ma trezesc si trebuie sa beau ceai care nu-mi place.

Povestea include puterea

De obicei, un copil nu va initia si nici nu va raspunde onest atunci cand stie ca are o vulnerabilitate pentru care ar putea fi vazut ca fiind slab. Dar va fi foarte receptiv la povesti, mai ales daca acestea sunt spuse pentru a transmite solutii la problemele lor. Se vor identifica si vor prelua solutia.

Desigur ca aceasta metoda nu suplineste cunostintele de matematica (sau rezolvarea practica a situatiei ce ii provoaca teama) care, odata intelese/ rezolvate reduc anxietatea asociata. Insa povestile sunt menite sa ajute la reglarea emotionala a copilului, ca el sa poata avea mintea limpede cand invata.

Sper ca aceasta strategie de organizare a ghiozdanului intr-o maniera care pregateste copilul pentru a doua zi, sa va ofere mai multa liniste si mai putine dureri de burtica!

Daca doriti sa aflati mai multe informatii despre acest subiect sau vreti sa intrati in conversatie, accesati pagina Consiliere Personala Tarnaveni. Iar daca va doriti un raspuns personalizat, nu uitati ca acum avem un Centru de Psihologie in Tarnaveni, situat in centru, mai exact pe Str. Republicii nr.74/C. 

Miruna Calbor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.