„Culisele Sufletului” – Povestea Trupei de teatru de amatori din Târnăveni (4)

Pentru promovarea valorilor pe care le-a avut localitatea, Tirnaveni.ro prezintă în mai multe părți cartea Culisele Sufletului, prin bunăvoința autorului Ioan Burdulea. Cartea este dedicată fostei trupe de teatru de amatori din Târnăveni care a activat până în anii 90. Toți autorii de lucrări similare sunt invitați să colaboreze cu noi în acest demers de promovare ale perioadelor de succes ale Târnăveniului.

Şi acest spectacol are aventura şi farmecul său. Un succes deosebit prin exprimarea sinceră şi oarecum surprinzătoare pentru publicul prezent, dar mai ales pentru ,,greii” prezenţi la Festivalul spectacolelor de teatru pentru tineret de la Tg–Mureş. ,,Sobrietate, rigoare, umor chibzuit şi pasiune sunt primele cuvinte cu ajutorul cărora sunt ispitită să caracterizez spectacolul cu piesa ,,Transmitem în direct”, pusă în scenă de Traian Costea la Teatrul Muncitoresc Târnăveni” complimente semnate Ileana Berlogea.

Trecând în revistă distribuţia (în ordinea partiturii) am posibilitatea prin caietul de spectacol să prezint rolurile anterioare ale protagoniştilor până la această premieră: Bucur – Nelu Burdulea, activează în cadrul teatrului din 1974. A mai jucat în: ,,Geamandura”, ,,Preşul”, ,,Detectivul comunal”, ,,Picătura de venin”, ,,Iarna regilor”, ,,O noapte cu lună plină”, ,,Fani dragostea mea”, ,,Fata morgana”, ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”. Aura – Rodica Bilca, activează din 1979. A mai jucat în: ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”. Goran – Mircea Hancu, activează din anul 1978. A mai jucat în: ,,Iarna regilor”, ,,O noapte cu lună plină”, ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”. Miluţa –  Lenuţa Szolosy, activează din anul 1981. A mai jucat în: ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”, ,,Papagaliţa şi curcanul”. Nina – Rora Demeter, activează din anul 1976. A mai jucat în: ,,Picătura de venin”, ,,Iarna Regilor”, ,,Fani dragostea mea”, ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”, ,,Papagaliţa şi curcanul”. Silia – Sanda Sava, activează din anul 1981. A mai jucat în: ,,Cadoul”, ,,Profesorul de franceză”,. Biţan –  Tiberiu Vulea. Activează din anul 1974. A mai jucat în: ,,Preşul”, ,,Detectivul comunal”, ,,Picătura de venin”, ,,Fata morgana”, ,,Tache, Ianche şi Cadâr”, ,,Iarna regilor”, ,,Fani dragoste mea”, ,,O noapte cu lună plină”, ,,Adolescenţii”, ,,Profesorul de franceză”. Niţă – Virgil Zahan, activează din anul 1981. A mai jucat în: ,,Profesorul de franceză”. Tot în caietul de sală am avut plăcerea de a aşterne câteva impresii în special despre Traian Costea, reproduc ,,Cei 15 actori amatori din care se compune trupa teatrului muncitoresc sunt plini de entuziasm. Ei şi-au părăsit tihna de acasă încercând să slujească această necunoscută dar nobilă artă. Traian Costea a însufleţit mica trupă de la început. Optimismul cu care privea piedicile inerente oricărui început, a avut darul de a crea un colectiv de interpreţi tot atât de inimoşi, voioşi, optimişti şi încrezători în viitor, cum era animatorul lor. Traian Costea are o intuiţie deosebită pentru distribuţie, găsind locul fiecăruia în ,,fotoliul confortabil” al situaţiei. Este foarte interesant felul cum lucrează ca regizor, dar și ca om, modelând lutul creaţiei după argila pe care o are în mână. Lasă interpretului libertatea deplină, dar explică şi lămureşte punctele esenţiale ale rolului. Sunt câteva puncte de reper în jurul cărora interpretul îşi concentrează întregul rol. Traian Costea are intuiţia excepţională de a da interpretului exact ceea ce îi trebuie pentru ca să-şi poată compune rolul. La repetiţii, de multe ori, ajungea doar simpla lui prezenţă, ca totul să decurgă întro perfectă disciplină creatoare. Autoritatea sa neimpusă porneşte dintr-o ,,telepatie” pe care o dirijează aproape imperceptibil asupra celor din jurul său. O permanentă prezenţă calmă, în care logica rece se îmbină cu o căldură sufletească, generoasă, care-l face copleşitor de superior şi mai ales convinge în lucrurile pe care le crezi la un moment dat imposibile. Acesta este în modesta mea descriere regizorul Traian Costea şi sunt bucuros că pot să-i mulţumesc şi prin aceste rânduri pentru tot ce face pentru teatrul muncitoresc din Târnăveni”.

Sigur voi insita asupra unor momente cu ,,Transmitem în direct” care a urmat şi voi zăbovi asupra unui succes mult comentat la vremea respectivă, datorită ,,surprizei” create la un festival amplu în care s-a ridicat cortina şi pentru extraordinari profesionişti cu reprezentanţi de nivel mondial, cu monştri ai scenei româneşti, dar şi pentru amatori. A fost o experienţă unică pentru mine şi sunt sigur şi pentru colegii mei, să văd, să vedem, stele ale teatrului românesc, actori, dramaturgi, critici, regizori şi un cotidian al festivalului ,,GONG” cu semnături celebre astăzi.

Voi spicui din multitudinea articolelor în care ne-am regăsit. Voi începe cu prezentarea noastră în festival. Ora 10:30 – Sala Institutului de Teatru. Teatru Muncitoresc al Combinatului Chimic Târnăveni prezintă spectacolul ,,Transmitem în direct” de Tudor Popescu, o comedie amuzantă care atacă modul în care uneori în formule fals publicistice este mistificată realitatea. Interpreţii rolurilor principale: Ioan Burdulea, Mircea Hancu, Sanda Sava, Tiberiu Vulea. Regia şi scenografia sunt semnate de Traian Costea, actor la Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Dar să intrăm puţin şi în intimitatea juriului tot prin ,,GONG”,

,,Cornel Dumitru (se codeşte, dar până la urmă îşi face curaj): Ce-o să fac dacă studenţii din sală n-or să aplaude când trebuie?

Ion Cristoiu (după ce intreabă pe fiecare, de zece ori, dacă a făcut ce trebuie): Lasă c-o dreg eu!

Mihai Ungheanu (cu un calm imperturbabil, vorbind cu sine) De ce nu se compune săptămâna asta din trei zile?

Ileana Berlogea (cere un creion şi o hârtie, îşi pune ochelarii, se concentrează): Cu toate că afişele arată că festivalul se află la a treia ediţie, este din multe puncte de vedere cea dintâi: cea dintâi ţinută într-un oraş cu un public minunat, cea dintâi cu cel mai mare număr de spectacole şi cea dintâi însoţită de o revistă proprie! Succes festivalului!

Tibor Olah (se rupe cu greu din grupul de tinere): Vreau să se râdă şi nu îmi vine nimic în minte!

Natalia Stancu (ia o pastilă, bea un pahar cu apă, şi-i şopteşte la ureche vecinei): Mă întreb dacă festivalul nu oferă o şansă pentru tinereţea teatrului, atât de necesară întodeauna şi poate şi o cură de Gerovital pentru critici.

Alexa Visarion  (se uită lung şi neîncrezător – spre  ceilalţi – apoi spune pe un ton care nu admite replică ): Ce caut eu aici? Aştept răspuns.

Traian Niţescu (cunoscător) Şi eu, şi eu.

Ana Halasz (îngândurată): Patru spectacole pe zi: în detrimentul cui? Al concurenţilor, sau al juriului?

Gigi Trif (tacticos): Să fim sobri, tovarăşi.

Vasile Boantaş (aruncă în trecere): Festival ne trebuia?

În cea de-a treia zi a festivalului acelaşi cronicar Ion Moisescu consemna în Steaua Roşie din 26 noiembrie 1982. ,,Au intrat în ,,cursă” şi amatorii. Şi au intrat cu dreptul! ,,Transmitem în direct” de Tudor Popescu în interpretarea Teatrului Muncitoresc din Târnăveni s-a dovedit un spectacol matur, convingător şi cuceritor, pe baza unei opţiuni repertoriale remarcabile şi a unei concepţii de maximă profesionalitate (regia Traian Costea), şi în care au excelat Nelu Burdulea – un interpret de mare rafinament şi cu un deosebit simţ al măsurii, Tiberiu Vulea – autentic până la detaliu şi Rora Demeter – vervă, vervă, vervă! Chimiştii nu vor lipsi, suntem convinşi, de la festivitatea de premiere”.

Opinii: Ion Zamfirescu, student ,,Nu mă aşteptam ca un colectiv de teatru de amatori să se ridice la un asemenea nivel. Sigur, privit din unghiul profesionismului se depistează în unele momente amatorismul. În orice caz regizorul Costea îşi face cu prisosinţă datoria fapt pentru care merită felicitări. Nu mai puţin lutul pe care îl prelucrează, adică tinerii actori nelipsiţi de ceea ce trebuie teatrului: talentul. E un colectiv minunat”.

 Andrei Băleanu semna in publicaţia festivalului

,,Ultimele, dar nu cele din urmă păreri. Atenţie amatori!

Prima mea surpriză la festival a fost Teatrul Muncitoresc din Târnăveni. La început m-am amuzat găsind nişte… asemănări fizice. Mi s-a părut că interpretul lui Biţan, Tiberiu Vulea, semăna, mai ales din profil, cu Alexa Visarion (care se afla în sală). Interpretul lui Bucur, Nelu Burdulea, semăna cu cântăreţul (actor la origine) Cornel Constantiniu. Interpreta Miluţei, Lenuţa Szolosy, semăna cu soţia unui cunoscut actor bucureştean. Dar acesta e un aspect pur anecdotic. Urmărind spectacolul, am constatat că artiştii din Târnăveni nu semănau şi nu imitau pe nimeni. Erau ei înşişi, autentici, sinceri, fără fandoseli. Deşi lumea râdea în sală, nu supralicitau, nu încărcau cu cârlige (cum fac, prea adesea, comicii de profesie). Naturaleţea lor nu era forţată prin scufundarea ,,spontană” a mâinilor în buzunarele pantalonilor sau azvârlirea replicilor în barbă, printre dinţi (am auzit, domne, tot ce spuneau!). Pe lângă talent, se cunoaşte că au fost bine îndrumaţi. Sugerau caractere. Jucau situaţia, nu cuvintele. Toate astea s-au datorat, fără îndoială, regizorului lor, actorul Traian Costea. Aşadar, atenţie, amatori: aveţi totul de învăţat de la (unii profesionişti!)”.

Acelaşi Ioan Moisescu nota ,,Seara, în faţa unei săli arhipline, au fost înmânate premiile festivalului. Nu vom intra în analiza amănunţită a acestora, ci vom înregistra cu deosebită satisfacţie că cinci dintre ele au rămas în judeţul Mureş, ele fiind decernate Institutului de Teatru Tg-Mureş, pentru doi interpreţi, despre care am scris nu o dată, Sorin Dinculescu şi Ander Zoltan, Teatrul Muncitoresc Târnăveni, pentru Nelu Burdulea şi Rora Demeter şi Teatrul Naţional pentru regizorul Kincses Elemer. Se cuvine să-i felicităm din inimă, mulţumindu-le pentru satisfacţia dată: mulţumim Sorine, mulţumim Zoltan, mulţumim Nelu, mulţumim Rora, mulţumim Elemer!

Va urma