„Culisele Sufletului” – Povestea Trupei de teatru de amatori din Târnăveni (5)

Pentru promovarea valorilor pe care le-a avut localitatea, Tirnaveni.ro prezintă în mai multe părți cartea Culisele Sufletului, prin bunăvoința autorului Ioan Burdulea. Cartea este dedicată fostei trupe de teatru de amatori din Târnăveni care a activat până în anii 90. Toți autorii de lucrări similare sunt invitați să colaboreze cu noi în acest demers de promovare ale perioadelor de succes ale Târnăveniului.

Palmaresul Festivalului Spectolelor de Teatru pentru tineret:

Colective de teatru profesioniste:

Marele premiu – nu se acordă

Premiu pentru cea mai bună regie – Mircea Cornişteanu (,,Politica” Teatru Naţional Craiova)

Premiu pentru cea mai bună scenografie – Puiu Antemir (,,Deşteptarea primăverii” I.A.T.C. Bucureşti)

Premiu pentru cea mai bună interpretare feminină – Tania Filip (,,Ifigenia” teatrul Naţional Bucureşti) şi Maria Ploaie (,,Doi pe un balansoar” Teatrul Mic Bucureşti).

Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină – Sorin Dinculescu (,,Mobilă şi durere” şi Ander Zoltan (,,În căutarea sensului pierdut” ambii Institutul de teatru Tg-Mureş).

Premiile speciale ale juriului – regizorului Kincses Elemer (,,Jocul vieţii şi al morţii…” Teatrul Naţional Tg-Mureş) şi I.A T.C. ,,I.L.Caragiale” Bucureşti pentru spectacolul ,,Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În regia Ginei Ionescu.

Colective de teatru de amatori:

Marele premiu –  nu se acordă

Premiul pentru cea mai bună regie – Ion Dore (,,O şansă pentru fiecare” Tulcea )

Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină . Rora Demeter (,,Transmitem în direct” Teatrul Muncitoresc Târnăveni ) şi Viorica Constantin (,,Anchetă asupra unui tânăr…” Grupul ,,Eveniment” al Asamblului artistic al U.T.C.)

Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină – Nelu Burdulea (Târnăveni) şi Mihai Băniţă (Râmnicul Vâlcea).

Gong Nr 7:

Premii ale altor instituţii:

,,Anotimpuri teatrale” – premiul serviciului de prognoză din Direcţia Nord-Sud

,,Transmitem în Direct” – Premiul Radioteleviziunii Române

,,În căutarea sensului pierdut” – Priemiul Biroului de obiecte găsite din Gara de Nord

,,Mobilă şi durere” – Premiul fabricilor de produse aglomerate şi Diploma de onoare a staţiilor de salvare

,,Tăcerile Laviniei” – Premiul Nobel

,,Om în derivă” – Premiul S.O.S. al Întreprinderii de exploatare a peştelui Tulcea.

,,Anchetă asupra unui tânăr care n-a făcut nimic” – Premiul Tribunalului Suprem

,,Doi pe un balansoar” – Premiul doi

,,Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” – Premiul Crematoriului ,,Cenuşa”

,,Zgura” – Premiul Federaţiei Române de Tenis.

,,O şansă pentru fiecare” – Diploma de onoare a cazinoului din Constanţa. ……….

                        Juriul iese din scenă

                                ( pe furiş )

Ion Cristoiu: Nu mai am nici o frază.

Mihai Ungheanu: Când mă întorc (după un timp). Fără glume, vreţi lucruri serioase?

Alexa Visarion: În sfârşit, sfârşitul!

Traian Niţescu: Şi acum, care pe care.

Olah Tibor: Mai sunt încă în viaţă? Până la proximul festival sper să-mi revin.

Ana Halasz: Într-o săptămână s-a dovedit că tinereţea nu ţine de datele din buletin.

Natalia Stancu: Câtă veleitate, atâta dramă. Câte talente, atâtea speranţe.

Cornel Dumitru: În afara marelui premiu, restul le văd atribuite studenţilor.

Ileana Berlogea: E un mare păcat că se termină. Sunt convinsă că ne vom întâlni la ediţiile viitoare.

Gigi Trif: Rămâne tot cum am zis.

În Scânteia Tineretului din 29 noiembrie 1982, Cleopatra Lorinţiu concluziona ,,Deşi nu s-au acordat marile premii nici profesioniştilor, nici amatorilor, putem spune că numitorul comun al festivalului rămâne o bună calitate profesională. Desigur, premiile înseamnă nişte nume, nişte spectacole, dar dincolo de acestea aprecierea cea mai frumoasă şi mai sinceră se cuvine festivalului spectacolelor pentru tineret, tribună de afirmare a teatrului profesionist şi de amatori de cea mai bună calitate artistică intelectuală, pledoarie pentru efort şi consecvenţă, pentru căutarea şi iscodirea continuă a unui teritoriu de o incontestabilă importanţă socială şi artistică: teatru pentru tineret, cu tineri, despre tineri”.

                      GONGUL

Un singur gong ne-a mai rămas,

nu bate ore nici minute,

secundele îi sunt tăcute –

gongul e cel din urmă ceas.

Nu limbile i s-au oprit

şi nici rugină nu şi-a pus

                                Brăţară –

Gongul pe scena noastră ară

Ca întrun teatru nenuntit.

Purtăm la gât un gong de iască

Şi gongu-ncepe să vorbească.

                           NICOLAE BĂCIUŢ

Tot din Gong Nr. 3

Interviu cu geamurile deschise.

Să nu scăpăm momentul ăsta

  • Traian Costea, semnaţi regia spectacolului de ieri ,,Transmitem în direct,, de Tudor Popescu şi sunteţi actor la Teatrul Naţional din Tg- Mureş. Să vă spun drept, după atâtea clişee, locuri comune ridiculizate spumos, cu vervă, de actorii amatori din Târnăveni, încep interviul acesta cu suficentă precauţie. Totuşi, o constatare de fapt se impune. Aţi îndrumat trupa de teatru a Combinatului Chimic chiar cu pasiune.
  • E o trupă de oameni devotaţi, pasionaţi de teatru, ei sunt de toate – şi actori şi maşinişti şi macheuri, ei cară decorurile. De profesie operatori chimişti, manipulanţi de materiale, desenatori tehnici, proiectanţi, lăcătuşi, strungari şi ce meserii se mai găsesc pe platforma chimică… Dar mari iubitori de teatru.
  •  Inainte de a vă întâlni în culise mai mulţi interpreţi mi-au spus că regizorul nostru este cel mai minunat om! ,,Suntem trup şi suflet cu el”. Probabil că jucaţi cu pasiune şi pe scena naţionalului.
  •  A, pe scena Teatrului Naţional fac cu pasiune figuraţie, vreţi să spuneţi. De cinci ani de zile joc cam acelaşi lucru. Ba traversez scena, ba am o replică în ,,căsătoria” de genul ,,Ai vacs?” ,,N-am vacs!”.

Aşa că deplasările la Târnăveni cu maşina personală mi-au dat până acum o mai mare satisfacţie decât evoluţiile pe scena Teatrului Naţional. De altfel am o pasiune mai veche pentru regia de teatru, încă din timpul facultăţii. O dată am rămas cu maşina în pană de motor, între Tg-Mureş şi Târnăveni, noaptea, în pădure, la minus 22 de grade, de la 23 la 8 dimineaţa. Dar merită. Rămâne să mai fiu de acord şi cu titlul tabletei pe care l-aţi decupat dumneavoastră din textul piesei prezentate şi terminăm cu interviul, nu? Aparenţa e totul, nu?”.

Redăm tot din GONG: Oameni de la poalele festivalului, Farcaş Samoilă – şofer I.R.T.A. Târnăveni.

  • Dumneavoastră îi duceţi pe actorii amatori din Târnăveni?
  • Nu, eu îi car
  • Care-i diferenţa?
  • Consultaţi dicţionarul limbii române, ultima ediţie
  • N-am nimic la îndemână
  • Nu sunteţi un intelectual de tip nou.
  • Recunosc eu mă ocup mai mult cu poezia.
  • Dacă eraţi inginer era altceva…Îi car fiindcă sunt inchiriat. Eu lucrând la I.R.T.A. locală: dar, dacă aveam un autobuz la dispoziţie, îi duceam cu plăcere
  • De ce cu plăcere?
  • Fiindcă sunt foarte talentaţi şi de câte ori pleacă în turneu mă solicită normal pe mine.
  • Aha, sunteţi deci anexă la contract!
  • Nu, sunt numai în contact cu arta scenică, îmi place tot ce se întâmplă acolo încă de mic, pe scândura aia, poate şi fiindcă tata era tâmplar.
  • Cine vă place cel mai mult din echipa târnăveană?
  • Rora Demeter că e comică atât de tare încât îmi împiedică vizibiliatea. Adică, are atâta talent încât mă face să râd nu numai când sunt pe scenă, ci şi când sunt în plin proces de producţie, adică la volan, că o văd prin oglinda retrovizorie de mă apucă râsul, îmi dau lacrimile şi asftel îmi împiedică vizibilitatea. Fata asta este atât de talentată încât cred că o să-mi pierd carnetul.
  • Înţeleg că aţi văzut toate spectacolele din repertoriul târnevenilor?
  • Şi din sală şi din culise, că mai stau şi prin culise unde trăiesc cu fetele emoţiile înalte ale creaţiei specifice mişcării de amatori.
  • Credeţi că au şanse?
  • Musai, că s-au pregătit şi li s-a promis un concediu gratis la Costineşti. Aşa că eu abia aştept să-i duc pe însoritul litoral al Mări Negre unde toţi oamenii vin să-şi recupereze capacităţile pierdute.

Va urma