RecentStiri locale

“Culisele Sufletului” – Povestea Trupei de teatru de amatori din Târnăveni (7)

Pentru promovarea valorilor pe care le-a avut localitatea, Tirnaveni.ro prezintă în mai multe părți cartea Culisele Sufletului, prin bunăvoința autorului Ioan Burdulea. Cartea este dedicată fostei trupe de teatru de amatori din Târnăveni care a activat până în anii 90. Toți autorii de lucrări similare sunt invitați să colaboreze cu noi în acest demers de promovare ale perioadelor de succes ale Târnăveniului.

,,Colectivul şi-a reînnoit an de an repertoriul, participând la concursuri şi festivaluri naţionale, unde de repetate ori a obţinut înalte premii. Un fapt semnificativ, cu piesa ,,Milionarul sărac” de T. Popescu din cei opt interpreţi ai distribuţiei, cinci au obţinut premii şi menţiuni de interpretare la Festivalul ,,Masca” din Bucureşti: Rora Demeter – masca de argint, Mircea Hancu – masca de bronz, Virgil Zahan – masca de bronz, Nelu Burdulea – menţiune, Sandu Damian – menţiune. Este o mare bucurie, un titlu de onoare, pentru un oraş de provincie să menţină într-o efervescenţă culturală lăudabilă, un colectiv de oameni ai muncii din această cetate a chimiei de pe Târnava Mică”.

 Despre aventura bucureşteană voi reveni. Să rămânem tot în amitirile presei acelor ani. Să poposim asupra unei alte reuşite ,,Milionarul sărac” de Tudor Popescu. Acelaşi critic Ion Moisescu scria în Steaua Roşie din 16 decembrie 1983.

,,Teatrul muncitoresc din Târnăveni îşi confirmă valoarea deosebită la care a ajuns sub bagheta regizorală a lui Traian Costea prin cea mai recentă premieră, oferindu-ne un spectacol de remarcabilă ţinută artistico–interpretativă. Dacă asupra opţiunii repertoriale avem rezerve (şi vom reveni asupra acestei spinoase probleme…), nu punem, însă, la îndoială, valenţele reale din textul lui T. Popescu, cu toate că ele nu se ridică, din multe puncte de vedere, la nivelul atins de alte partituri (,,Transmitem în direct” sau ,, Concurs de frumuseţe”…). Interpreţii n-au înşelat încrederea regizorului şi investiţia autorului, aşa că ne vom referi în mod special la ei.

Rora Demeter – ajunsă în sfârşit în posesia unui rol principal pe măsura talentului ei de excepţie, dă un recital de zile mari, dovedindu-se aptă pentru orice fel de partituri, oricât de dificile ar fi ele.

Tiberiu Vulea – Ajuns ,,milionar” ne demonstrează profunzime, stăpânirea riguroasă a adevărului scenic şi un simţ deosebit al replicii şi al spaţiului teatral, dovedind o maturitate demnă de invidiat chiar şi de către ,,profesionişti”.

Nelu Burdulea – ca de obicei reuşete şi acum să facă dintrun rol relativ mic şi ingrat o realizare de ,,marcă” folosindu-şi neostentativ şi cu măsură multiplele mijloace interpretative de care dispune. Oare câte teatre profesioniste nu ar avea nevoie de un actor cu o prezenţă care incită prin costrucţia fizică, plin de remarcabile calităţi artistice pe care le are Nelu.

Maria Mlădin – nu e numai frumoasă, ,,apetisantă” ,dar marchează cu acest rol o creştere valorică necesară şi aşteptată.

Costel Ignat – nu reprezintă numai un debut în formaţie (şi nu un debut oarecare!) ci şi o certă promisiune pentru rolurile viitoare.

Sandu Damian – dă culoare şi farmec unui personaj care i se potriveşte ca o mănuşă.

Mircea Hancu şi Virgil Zahan – pe linia valorică recunoscută, în anterioarele premiere, doi interpreţi pe care te poţi bizui chiar când partiturile nu sunt din cele mai ofertante.

În concluzie, un colectiv de o omogenitate valorică uimitoare, bine sudat şi maturizat, aflat în plină efervescenţă creatoare şi de la care aşteptăm atacul unor texte din ce în ce mai dificile. L-am lăsat la urmă pe regizorul Traian Costea pentru că el ne demonstrează din nou siguranţă în mânuirea elementelor dramaturgice şi scenice, evitând cu abilitate îngroşările şi ,,comedia” ieftină şi dovedind un remarcabil simţ al măsurii în conturarea caracterelor.

Nu vom încheia fără a reveni la spinoasa problemă a opţiunilor repertoriale! Mai sunt şi alte genuri de atacat decât comedia satirică contemporană (teatrul de factură politică şi istorică, de pildă). Să nu uităm nici de clasici, în acelaşi timp, şi de ce nu, să atacăm şi drama contemporană! Un colectiv de talia celui din Târnăveni îşi poate permite, cu siguranţă şi aşa ceva!”

S-a montat cu o oarecare reţinere la început şi un text a lui Ştefan Oprea ,,Dubla dispariţie a Marthei N….”

Doru Mureşan în cronica din 4 februarie 1986 din Steaua Roşie scria:

,,A douăsprezecea premieră a trupei de actori amatori din Târnăveni (care a avut loc luni seara, 20 ianuarie, pe scena Casei de cultutură), deci noua premieră cu: ,,Dubla dispariţie a Marthei N….” de Ştefan Oprea a făcut sală superplină. Aceasta spre deplina satisfacţie a protagoniştilor şi realizatorilor ei (regia: actorul Traian Costea de la Teatrul Naţionalul Târgumureşan, scenografia: Maria Varro, ilustraţia muzicală: Ioan Bucur, sonorizarea: Marius Matei, sufleur: Eva Naghy). Comedie poliţistă în două acte, piesa părea abordabilă şi relativ uşor de montat scenic (în dauna unor carenţe de text şi logică a scenariului) cu atât mai mult cu cât echipa regizorului Traian Costea dispunea şi de ,,actori pe rol”. Nediscutând valoarea scenariului (text şi conflict propus) care, ,,între noi fie vorba”, nu excelează, să remarcăm intenţiile şi realizarea creatorilor din Târnăveni. S-a lucrat mult şi cu dăruire aşa cum talentatul colectiv de actori amatori s-a impus de mult la capitolul ,,conduită profesională” a fost se pare un travaliu mult mai mare faţă de pretenţiile iniţiale ale piesei, acest lucru derivând ca necesitate în primul rând datorită concepţiei regizorale. Traian Costea a aplicat acestei montări reţeta severă a unei transpuneri scenice profesioniste. Pe o scenografie modernă, utilă, integrată intenţiilor regizorului de creare a unei atmosfere care să ajute puneri în evidenţă a celor două atribute ale piesei ,,şi comedie şi poliţistă”, cu o recuzită redusă… la strictul necesar, cu un desen al mişcării deosebit de sever, jocul celor zece actori amatori a cerut o concentrare maximă, o interiorizare puternică. Mobilizare a tuturor calităţilor interpretative în intenţia vădită de a da ascultare totală regizorului. A rezultat o montare scenică aproape fără cusur (în datele ei conceptuale), al cărui revers a fost însă evident, rigiditatea interpretării, îndeosebi în prima parte, alimentată cum era şi firesc de emoţiile premierei. Acest aspect a apărut ca o carenţă receptată de public. Suntem siguri că, pe măsură ce numărul spectacolelor va spori, pe măsură ce ,,schema” va fi tot mai mult asimilată ,,în facto”  lejeritatea gestului, firescul replicii, controlul mimicii, potenţate de realul talent şi fantezia fiecărui actor în parte, vor câştiga valoric ajungându-se la al treilea, cel mult la al patrulea spectacol, la o realizare de excepţie în palmaresul trupei de teatru din Târnăveni. Există toate datele necesare atingerii unui asemenea stadiu.

 Felicitări şi succes celor zece minunaţi oameni: Nelu Burdulea (Radu), Rodica Ogrean (Marie-Jeanne), Mircea Hancu (Ştef), Maria Mlădin (Laura), Costel Ignat (Cheran), Sandu Damian (Grasul), Tiberiu Vulea (Barna), Lenuţa Sololosy (Livia), Arpi Marton (Căpitanul) şi Dorina Demeter (Martha), în ordinea distribuţiei, ca şi proaspetei directoare de club, talentatei Rora Demeter”.

Va urma