Cura cu mure


Mai puţin reuşită ca înfăţişare şi gust decât zmeura cea parfumată şi rubinie, mura face faţă concurenţei tuturor fructelor de pădure, prin farmacia ascunsă în boabele ei vineţii.

Denumirea sa ştiinţifică este Ribes nigrum şi creşte din zonele de câmpie şi până în cele montane, fiind un adevărat alpinist de elită. Oriunde este o palmă de loc umed, cu sol fertil, rugii de mur îşi înfig “pioleţii” în pământ, întinzându-se cu o vite­ză nemaivăzută. Întâlnite de obicei în pădurile de stejar sau fag, tufele de mure cresc şi în crăpăturile stâncilor sau chiar ale zidurilor. Vitalitatea plantei este atât de ma­re, încât în multe ierni, frunzele nu-i cad, rămânând verzi sub zăpa­dă, chiar şi la temperaturi de -20 de grade Celsius. Apoi, este printre puţinii arbuşti care rezistă la inun­daţii, supravieţuind zile în şir aco­periţi de apă. În primul an, lujerii de mur cresc în lungime şi dez­voltă doar frunze, pentru ca în următorul an să înflorească bogat, cu flori albe şi delicate, care se transformă, apoi, în bine ştiutele fructe dulci-acrişoare, cu o putere terapeutică pierdută, adesea, dato­rită transformării lor în delicii pre­cum siropuri, dulceţuri şi gem. În cele ce urmează vom vorbi despre murele proaspete.

O farmacie într-un bob

Curele cu mure, repetate an de an, ne pot salva viaţa. Nu este o exagerare. În compoziţia lor există substanţe care previn şi tratează cele mai periculoase boli ale timpului în care trăim. Murele conţin nu mai puţin de şapte vitamine, în cea mai mare parte din complexul B (aproape tot complexul), dar şi vita­mi­nele E şi C, la ultima dintre ele murul numărându-se printre campioni din punctul de vedere al concen­traţiei. Murele conţin şi multe minerale constitutive şi oligoelemente, între care cupru, fier, seleniu, zinc, magneziu, potasiu şi fosfor, dar şi acid salicilic (mu­rele fiind o adevărată “aspirină de pădure”), poli­fenoli, care au efecte antitumorale şi antivirale extrem de puternice. De departe, însă, cele mai puternice “medicamente” din mure sunt pigmenţii care la dau culoarea specifică şi care au rolul de a proteja murele de radiaţiile ultraviolete şi de eventualele mutaţii pe care acestea le-ar putea induce. Ajunşi în organismul uman, aceşti pigmenţi fac adevărate minuni nu doar în prevenirea mutaţiilor, ci şi în stoparea proceselor de îmbătrânire, în blocarea acţiunii virusurilor şi a unor substanţe toxice.

Ce fel de mure folosim?

Răspunsul e unul singur, mura care creşte în area­lul natural (păduri, lunci) şi în grădinile în care nu sunt folosite pesticide. Vor fi evitate, categoric, mu­rele cultivate la scară industrială, stropite cu conser­vanţi şi ambalate în caserole de plastic. Mura chi­mizată este mare şi arătoasă, se păstrează proaspătă vreme îndelungată (în timp ce mura din flora spon­tană ţine maximum 48 de ore), dar gustul şi aroma sa sunt doar o reflexie palidă a fructului pe care îl cu­legem de la marginea pădurii. Această “mură de expoziţie” este din soiuri selecţionate, foarte produc­tive, şi a fost hrănită cu fertilizatori şi recoltată ceva mai repede, aşa încât să se coacă în cutie. În pieţe şi chiar la marginile drumurilor de ţară sau forestiere, găsim însă altfel de mure: dimensiunile lor sunt mici, au o culoare ceva mai închisă (ceea ce arată prezenţa unor pigmenţi cu acţiune terapeutică foarte intensă), precum şi un parfum discret, pe care surorile indus­trializate şi l-au pierdut de mult. Şi gustul lor este de regulă o surpriză, putând varia extrem de mult, chiar şi la două mure culese de pe aceeaşi tulpină, de la dulce discret la un acru puternic. Dar, reţineţi, murele naturale nu sunt niciodată fade. Apoi, puţine fructe se mai pot lăuda cu o asemenea valoare terapeutică precum murele sălbatice. Mai întâi, putem fi siguri că sunt “curate”, fără niciun fel de îngrăşământ chimic, pesticid sau stimulator de fructificaţie. Pe urmă, mu­rele acestea au maximum de calităţi terapeutice, în­trucât s-au copt natural, au sintetizat substanţe active pentru a se apăra prin forţe proprii de dăunători, nu au fost depozitate mult timp şi nu a fost stimulată creşterea lor, în detrimentul conţinutului de substanţe nutritive.

Cura cu mure

Pe parcursul său, se vor consuma, înainte de fiecare masă, câte 100-150 grame de fructe, pe stomacul gol. Durata curei este de minimum 12 zile, maximul fiind de 30 de zile. După ad­ministrarea murelor, nu se mănâncă niciun aliment, vreme de 15 minute, după care ar fi bine să mâncăm, pen­tru că murele, mai ales cele nu foarte coapte (care au un gust acru pronun­ţat) sunt un stimulent digestiv remar­cabil. Asocierea murelor cu mierea diminuează parţial efectul lor tonic digestiv şi de stimulare a apetitului alimentar, în schimb, asocierea cu zahărul le elimină potenţialul antidiabetic şi de reglare a greutăţii.

Sucul de mure

Se obţine în mixer (blender), în care se pun 200 de grame de fructe bine spălate şi fără codiţe, precum şi 1-3 linguriţe de miere, eventual şi un pic de mentă, pentru o aromă mai plăcută şi un efect tonic psihic mai puternic. Sucul se bea imediat după preparare, având efect mai ales vitaminizant şi diuretic. Unul-două pahare de suc băute zil­nic completează cura cu mure, fiind uşor şi rapid de administrat.

Cura cu mure şi cancerul

Pigmenţii şi unii acizi organici din mure au un efect anticancerigen remar­ca­bil, potenţat şi de vitami­nele şi mineralele cu pro­prietăţi puternic antioxi­dan­te pe care le conţin, cum ar fi vitaminele C şi E sau se­leniul natural.

Apoi, fibrele pe care le conţin din belşug murele protejează împotriva cancerului cu localizare di­ges­tivă, în timp ce poli­fe­nolii protejează contra cancerelor cu determinare hormonală, dar şi a celor induse prin iradiere. Cele mai bune efecte ale curei cu mure se înregistrează în următoarele cazuri:

* Cancerul la sân şi de col uterin – datorită conţinutului ridicat de substanţe naturale cu efect hor­monal, această cură este în mod special recomandată în afecţiunile tumorale cauzate de dezechilibrele endocrine. Anumite substanţe din compoziţia murelor se fixează efectiv de receptorii hormonilor estrogeni din organism, dând un semnal corect organismului şi prevenind astfel proliferarea şi recidiva cancerului cu aceste localizări.

* Cancer al cavităţii bucale – studiile ştiinţi­fice au arătat faptul că o anumită categorie de sub­stanţe conţinute în mure (polifenolii) au efecte antitu­morale asupra celulelor canceroase din cavitatea bu­cală. În cadrul testelor făcute pe culturi de celule, extractul de mure a redus cu peste 40% dezvoltarea tumorilor maligne de origine bucală.

* Cancer de colon şi rect – mai întâi de toate, trebuie spus că murele sunt un excelent profilactic pentru cancerul cu această localizare. Un studiu făcut în China arată că administrarea murelor reduce con­siderabil riscul de a dezvolta cancer de colon. Me­ritul pentru acest efect îl au substanţele fenolice din acest fruct, despre care vorbeam anterior, care previn ma­lignizarea celulelor normale şi inhibă creşterea tumo­rilor deja existente. Şi fibrele alimentare, în care mu­rele sunt foarte bogate, care curăţă sistematic tubul digestiv, sunt un factor activ în prevenirea cancerului de colon şi de rect.

Administrarea acestor fructe, câte 150-300 de grame pe zi, încetineşte evoluţia bolii, ajută la norma­lizarea tranzitului intestinal, precum şi la menţinerea tonusului fizic şi psihic al bolnavului de cancer.

Cura cu mure şi detoxifierea colonului

Alături de zmeură, murele sunt fructele cele mai bogate în fibre alimentare naturale, care acţionează ca un piston, împingând materiile reziduale din intes­tin. Apoi, acizii organici şi zaharurile complexe din aceste fructe ajută la normalizarea florei intestinale. Ca atare, cura cu mure este unul din cele mai simple şi mai eficiente mijloace pentru a scăpa de consti­paţie, dar şi de candidoza digestivă sau alte dezechi­libre la nivelul florei intestinale. Se consumă cu 30 de minute înaintea micului dejun şi a cinei, câte o porţie consistentă (de minimum 100 de grame) de mure, eventual amestecate cu puţină miere lichidă şi câteva linguri de iaurt Bifidus. Tratamentul durează cel puţin 12 zile şi poate fi reluat, după o pauză de 4 zile, dacă simţim nevoia.

Cura cu mure şi diabetul

Deşi conţin un procent destul de ridicat de za­haruri, administrarea murelor, în doze de 150-200 de grame zilnic, nu duce la creşteri notabile ale glice­miei. Dimpotrivă, murele stabilizează glicemia, sti­mulează pancreasul, stimulează diureza şi norma­lizează valorile colesterolului. Cura cu mure este şi mai eficientă (mai ales pentru prevenirea complica­ţiilor cardiovasculare ale diabetului) dacă se renunţă la consumul de pâine albă, la zahăr şi alte dulciuri, consu­mându-se, preponderent, legume, zarzavaturi şi fructe cu indice glice­mic scăzut. În afara sezo­nu­lui, se poate consuma şi cea­iul de mure, care are efecte no­tabile de scădere a glicemiei, colesterolului şi tri­gliceridelor din sânge.

Cura cu mure, gripa şi infecţiile respiratorii

Pigmenţii care dau culoarea specifică murelor (antocianii) sunt un adevărat coşmar pentru viruşii care produc răceli şi gripă. Pe lângă că stimulează imunitatea, aceste principii active atacă viruşii, împie­dicând multiplicarea lor şi infectarea celulelor sănă­toase. Prin conţinutul lor bogat în compuşi ai acidului salicilic, adică exact substanţa activă regăsită în aspirină, murele produc un efect de scădere a febrei, de diminuare a durerilor de cap şi musculare, extrem de binevenit la persoanele bolnave de gripă.

La fel ca şi ruda lor apropiată, zmeura, mura este un stimulator excepţional al imunităţii. Se consumă câte 150-300 de grame pe zi, în cure de minimum 12 zile. Copiii bolnăvicioşi, care răcesc uşor şi au o sensibilitate mare la infecţii şi un apetit alimentar capricios, ar trebui neapărat să facă o cură cu mure, foarte bogate şi în vitamina C. Pentru întărirea imunităţii, ideal ar fi ca murele să fie consumate direct la sursă, adică direct din pădure sau din grădină, unde sunt proaspete cu adevărat şi au maximum de efecte imunosti­mu­lente. Chiar demersul de a merge toamna în pădure, pentru a le culege, are un efect extrem de tonic asupra capacităţii naturale de apărare a organismului.

Cura cu mure, alergia şi bolile autoimune

Pe bună dreptate, în practicile naturiste, mura este numită doctor al imunităţii. Nu doar că ea stimulează capacitatea de apărare a organismului, dar şi ajută la protejarea organismului de “derapajele” celulelor cu rol în imunitate, derapaje traduse prin alergii, cola­genoze, psoriazis etc. Acest efect de reglare a imuni­tăţii apare datorită conţinutului ridicat de quercitină din aceste fructe, o substanţă care diminuează reacţia alergică, având efect antihistaminic şi imunomo­du­lator. În plus, după cum deja am arătat, murele conţin cantităţi foarte mari de vitamina C, trei-patru sute de grame din acest fruct, administrate o dată, aducând un aport masiv din această vitamină, care reduce intensitatea alergiei şi a reacţiilor autoimune.

Cura cu mure şi creierul

Mai multe studii medicale au arătat că murele sunt extrem de bogate în substanţe cu efect antioxidant, fiind – se pare – printre cele mai puternice fructe în acest sens. Antioxidanţii din mure protejează orga­nismul de aşa-numiţii radicali liberi, care produc îm­bătrânirea accelerată a sistemului nervos, inclusiv a creierului, degenerarea ADN-ului şi apariţia diferi­telor afecţiuni specifice vârstei a treia. Pentru a be­neficia de efectul antioxidant al murelor, trebuie consumate zilnic 250 de grame din aceste fructe, în cure de cel puţin 21 de zile. În prelungirea curei cu mure, se pot consuma şi fructe uscate, sau sub formă de macerat, cum ar fi coacăzele negre, afinele sau cătina.

Precauţii şi contraindicaţii

Femeile gravide nu vor consuma mai mult de o sută de grame de mure pe zi. Persoanele care suferă de colită de fermentaţie sau de sindromul colonului iritabil vor consuma cu prudenţă aceste fructe, în doze mici la început, pentru a preveni eventualele deranjamente intestinale. Dacă apar probleme diges­tive, se va consuma ceaiul de frunze şi fructe de mur, câte 2-3 căni pe zi.

Sursa: Formula-as.ro