Dependenţa emoţională

Simt ca nu pot trai fara iubitul meu. Daca nu-l vad o zi ii simt tare mult lipsa si ori de cate ori ne certam mi-e foarte rau, uneori chiar fizic. E sanatos sa fie asa? Sa simt nu pot trai fara el?

Ruxandra, 23 de ani

Sunt sigura ca intrebarea adresata de Ruxandra este, daca nu comuna, cel putin una des intalnita. Se spune ca prevalenta acestor cazuri este mai ridicata in randul femeilor decat in randul barbatilor, in principal datorita afectivitatii mai pronuntate. Cert este ca intotdeauna e vorba de o dependenta emotionala.

Ce este aceasta dependenta si cum se manifesta ea?

Ar trebui sa facem o distinctie foarte clara intre dependententa de ordin practic si dependenta emotionala. Daca dependenta de ordin practic inseamna sa va bazati pe partener pentru realizarea unor sarcini pentru care nu aveti timp sau nu detineti competentele si resursele necesare, dependenta de ordin emtional se refera la sentimenentul ca fara cealalta persoana nu puteti trai, nu puteti exista si nu va imaginati viata fara ea.

Doresc sa fie foarte clara mentiunea ca a iubi o persoana sau a-ti draga, nu se numeste dependenta, intrucat aceasta din urma vine la pachet cu o recunostinta exageranta pentru toata atentia si comportamentele partenerului, ca si cum nu ati merita intreaga atentie si placere de fi impreuna. In mare parte, aceasta gratitudine apare din pricina sentimentelor de inadecvare, adica va simtiti incompleti, gresiti sau prea umili pentru a merita atentia persoanei iubite.

Atata timp cat aceste sentimente se regleaza in timp, iar persoana este preocupata sa isi intareasca increderea in fortele proprii si sa-si cultive stima de sine, o apropiere prea afectuoasa fata de partener nu e considerata o situatie avansata.

Singurele dilemele, sa le spunem asa, apar in momentul in care persoana persista atat de mult in neincredere si sentimentul ca nu e merituoasa, incat asaza persoana iubita pe un piedestal, adica o vede sau il vede mai capabil, mai frumos, mai special, mai superior decat se vede pe sine. Iar aceasta discrepanta intre cum se simte partenerul dependent fata ce cum il vede pe cel de care e dependent da nastere unui sentiment de neputinta de a trai fara acesta. De aici apar expresii de genul: ,, e sufletul meu fara de care nu pot trai”, ,,nu-mi pot imagina viata fara el sau ea”, ,,nu ma vad capabila sa ma despart, sa plec din relatie, cu toate ca imi dau seama ca e nesanatos pentru mine si sau copiii mei”.

Acestea sunt cele mai avansate situatii, in care partenerul avantajat abuzeaza de pozitia lui, cu consecinte nefaste asupra persoanei dependente si a celor apropiati, spre exemplu copii.

In aceste cazuri ruptura este foarte dificil de realizat si, de cele mai multe ori se sfarseste cu pierderi emtionale intens resimtite.

Insa acestea sunt cazuri extreme, la care se ajunge in timp, pe perioade de ani de zile. Presupun ca in cazul Ruxandrei situatia nu este atat de avansata datorita varstei pe care o are aceasta, iar cei care parcurgeti aceste randuri ati fi mai degraba interesati de cum se pot gestiona cazurile mai usoare, respectiv cum sa puneti bazele unei relatiei de cuplu sanatoase, pe care o aveti sau o doriti.

Ca atare, am sa ofer indrumare pentru aceste cazuri mai usoare, mai frecvente si care merita atentia noastra. Ceea ce vreau sa aveti in vedere aici este ca orice forma de dependenta emotionala nu este un subiect tabuu, nu este o rusine, ci din contra, o realitate cu care toti ne intalnim de-a lungul vietii. Iar aici fac trimitere, in pricipal la perioada ce urmeaza  sentimentului de indragostire, care reprezinta mediul propice ca dependenta sa prinda contur.

Cand vorbesc de acest tip de dependenta, imi place sa ma gandesc la ciocolata. Impatimitii de ciocolata cu siguranta vor intelege nota dulce si pofta care survine deseori in zilele noastre, si care uneori e resimtita ca o adevarata nevoie. Imi place sa fac aceasta analogie pentru ca o ciocolata nu ne ingrasa la fel cum o mica dependententa poate fi usor corectata. Iar consecintele sunt destul de asemanatoare: cum cat consumam mai multa ciocolata, cu atat ne va fi mai greu sa alergam, sa fugim, respectiv, cu atat ne va fi mai dificil sa plecam din relatia de care suntem atasati.

Dar mai am un motiv pentru care imi place aceasta analogie: e vorba de ceea ce se intampla in creierul nostru atunci cand suntem indragostiti sau ne savuram dulcele. La nivel de celula, creierul produce niste substante care ne fac sa ne simtim bine. Sau se produc pentru ca ne place noua. Cercetatorii inca nu s-au hotarat care e oul si care gaina, dar au constatat ca asa este, si ca, in fond, nu suntem dependenti de ciocolata sau de iubit, ci suntem dependenti de starea de bine pe care o asteptam.

Acesta este insasi mecanismul dependentei: vrem sa ne departam de durerea din viata noastra, pentru a experimenta mai multa placere. Fie ca vorbim de ciocolata, fie ca vorbim de partener.

In cele din urma, as vrea sa ofer un raspuns complet Ruxandrei. Iar asta ar presupune sa confirm sanatatea dependentei. Aleg sa raspund prin adresarea unei intrebari, la care toti cei care ne ascultati acum sa puteti raspunde pentru cazurile pe care le aveti in minte. Iar aceasta intebare este:

Esti cu adevarat fericit/a?

Raspunsul la aceasta intrebare confirma sau nu sanatatea relatiei. Daca sunteti fericiti in relatia de cuplu, atunci nu e nimic neregula. Daca considerati ca relatia poate fi mai armonioasa, atunci aveti dreptate.

Si ca sa las o cale practica de solutionare, spun asa: atunci cand constatam ca suntem dependenti emotional de o persoana, adica avem senzatia acuta ca fara el sau ea nu putem sa traim, unul din cele mai simple si de efect lucruri este sa reincepem sa practicam activitati care ne plac si ne incarca: intalniri cu prietenii, sporturi preferate, pasiuni uitate. Ideea esentiala este sa ne procuram doza de fericire zilnica si din alte surse, nu doar din relatie. In acest fel vom putea oferi mai mult persoanei iubite si contribuim activ la gradul de armonie al relatiei.

Va invit, asadar, sa faceti activitati care va sunt placute si care adauga un plus vietii dumneavoastra. Iar pana data viitoare sa ne auzim cu bine si… cu putina ciocolata! 

Va doresc o zi frumoasa si rodnica!

Miruna Calbor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.