Doar două biblioteci comunale funcţionale pe Târnave, la Mihalţ şi Şona

„Cărţile ne sunt prieteni statornici, ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt şi urne de amintiri!”, un citat din scriitorul Mihail Sadoveanu, este mesajul care îi întâmpină, încă de la intrare, pe cititorii ce frecventează una dintre cele mai vechi biblioteci comunale din Alba, cea din Mihalţ.

Înfiinţată în 1896, ca Bibliotecă Poporală în cadrul Agenturii ASTREI, instituţia a funcţionat până în 1924, când a devenit bibliotecă a şcolii primare, fiind reînfiinţată ca instituţie de sine stătătoare în 1957, a precizat, pentru AGERPRES, Margareta Comşa.

Bibliotecar la Mihalţ din anul 2006, Margareta Comşa are în fişa postului şi atribuţii legate de Căminul Cultural. Biblioteca funcţionează în incinta acestuia, o clădire reabilitată recent de Primărie printr-o finanţare prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

În prezent, fondul de carte se ridică la 12.840 de volume, de la enciclopedii şi dicţionare la literatură pentru copii sau cărţi de etnografie.

În 2025 au trecut pragul bibliotecii 721 de cititori, care au împrumutat 922 de cărţi, a menţionat Margareta Comşa.

Majoritatea cititorilor sunt copii, dar sunt şi câţiva pensionari care vin şi iau cărţi, a adăugat ea.

Periodic, aici au loc expoziţii tematice, bibliotecara enumerând, printre acestea, cele dedicate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Marin Sorescu.

Expoziţii de carte sunt organizate şi de Ziua Culturii Naţionale, de Ziua Naţională a Lecturii sau de Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret. Astfel de evenimente au loc şi la grădiniţa şi la şcoala gimnazială din localitate.

De altfel, anul trecut a fost încheiat un acord de colaborare între Biblioteca Comunală Mihalţ şi Şcoala Gimnazială cu clasele I-VIII „Ion Breazu” şi Grădiniţa cu Program Normal Mihalţ, prin care părţile semnatare şi-au propus să introducă copiii în lumea minunată a cărţilor şi să le formeze o atitudine pozitivă faţă de carte.

„În societatea contemporană, tehnica modernă fascinează copilul, îndepărtându-l tot mai mult de ceilalţi, de cuvântul scris, de ceea ce ne-a fermecat nouă copilăria – cărţile. În ciuda progresului şi a ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea personalităţii fiecărui om. (…). Copiii stau tot mai mult în faţa televizoarelor, a calculatoarelor, iar contactul cu cartea este minim. Sunt copii care, din păcate, nu au cărţi acasă”, au scris semnatarii acordului – primarul Flavius Breaz, bibliotecara Margareta Comşa şi profesoara Maria Florina Comşa.

Dincolo de o vizită la sediul bibliotecii cu elevii de la şcoală şi preşcolarii din comună, prin încheierea acestui acord de cooperare se urmăreşte creşterea dorinţei copiilor de a deschide şi de a citi cărţi, formarea unei atitudini de grijă şi respect faţă de carte, inclusiv prin organizarea unor concursuri de genul cel mai fidel utilizator al serviciilor de bibliotecă, cel mai bun cititor, cel mai bun recitator sau cel mai bun povestitor.

Margareta Comşa crede că biblioteca „este şi va rămâne, în orice comunitate, nucleul principal al manifestărilor cu cartea”.

Realitatea este însă alta în majoritatea comunelor din Alba.

De exemplu, în afara bibliotecii din Mihalţ, pe Târnave mai este funcţională o singură bibliotecă comunală, la Şona.

Dacă în Cetatea de Baltă, Jidvei, Crăciunelu de Jos, Sâncel sau Valea Lungă nu mai sunt bibliotecari, după pensionarea celor care au activat aici până în ultimii ani, la Şona încă mai există o bibliotecă comunală.

Aceasta funcţionează într-o clădire aflată în aceeaşi curte în care se găseşte şi casa bibliotecarei, într-un spaţiu de 32 de metri pătraţi.

Lucia Crişan lucrează la biblioteca din Şona de 36 de ani, mai exact din 1990.

„Avem un fond de 17.600 de cărţi. Cred că e a doua bibliotecă comunală din judeţ ca mărime ca fond de carte”, a menţionat, pentru AGERPRES, Lucia Crişan.

În ceea ce priveşte utilizatorii, bibliotecara a precizat că sunt şi câteva persoane mai în vârstă, care „vin cu drag” şi împrumută cărţi.

„Iau poate două, trei cărţi atunci când vin şi, cunoscând că sunt persoane serioase, accept să restituie cărţile şi după o lună, pentru a avea timp să le citească pe toate”, a spus aceasta.

Ea a adăugat că, la începutul activităţii sale, în anii ’90, un număr mare de cititori frecventau biblioteca.

Pe măsură ce, din motive financiare, fondul de carte nu a mai fost actualizat şi mai ales după ce calculatoarele şi telefoanele au devenit mai captivante pentru cei mici, şi nu numai, decât o carte în format fizic, numărul de cititori s-a redus simţitor.

„Atunci am luat iniţiativa să fac ceva frumos pentru copiii din comună, am ştiut că au nevoie de aşa ceva”, a spus cea pe care cei mici o numesc „tanti Luci”.

Practic, ceea ce face bibliotecara zilnic, după ora 12:00, de mulţi ani, seamănă cu un after-school.

„În calitatea de bibliotecar am avut privilegiul să contribui la educaţia şi la dezvoltarea personală a elevilor, în special cu accent pe cei proveniţi din mediile sociale defavorizate. Am avut bucuria ca, în fiecare zi, un număr frumos de copii să treacă pragul bibliotecii, dornici să-şi îmbunătăţească cunoştinţele, să cunoască lucruri frumoase, să-şi facă temele, pentru că noi îi susţinem pe ei, aici învăţăm, scriem, citim, facem temele”, a declarat Lucia Crişan.

Chiar în ziua în care, fără a anunţa în prealabil, am trecut pragul bibliotecii din Şona, am găsit la masa din prima încăpere mai mulţi copii, de vârste diferite. Ajunşi în clasa a VIII-a, unii dintre ei vin aici chiar de când erau la grădiniţă.

„Eu împart copilaşii pe grupe. Pe cei mai mici îi iau de la 12:00 la 14:00, iar pe cei mai mari de la 14:00 la 16:00. Lucrez individual cu fiecare copil, în funcţie de nevoile şi de ritmul de învăţare. Le explic pas cu pas temele. Nu las un copil să plece până nu-i explic tema. Am studiat fiecare copil în parte, să vedem la fiecare de ce are nevoie. De exemplu, Iacob e în clasa a VIII-a şi vine din clasa I. A învăţat să citească, să scrie, inclusiv tabla înmulţirii a învăţat-o aici. Am exersat cu el, dar şi cu frăţiorul lui. Nu ştiau literele. Am exersat cu ei, au învăţat să scrie, să facă adunări, scăderi. Pentru mine e o bucurie la fel de mare ca şi pentru părinţii lor”, a explicat bibliotecara.

Iacob, care spune că a învăţat să citească aici într-o vacanţă de vară, recunoaşte că tanti Luci l-a „învăţat mult”.

Şi Paraschiva, surioara lui, elevă în clasa a III-a, spune că a învăţat să citească cu ajutorul bibliotecarei.

„Tanti Luci, şi eu pot să citesc”, i-a spus fetiţa bucuroasă bibliotecarei atunci când a reuşit acest lucru.

Ana Maria, o fată de 15 ani, spune că vine la bibliotecă în fiecare zi de şapte ani: „Nu exista zi, de când ieşeam de la şcoală, să nu fi venit. Dacă nu ştiam la un exerciţiu, tanti Luci ne explica cum trebuie să-l facem şi apoi îl rezolvam noi perfect. După ce terminăm temele, facem activităţi împreună, jocuri”.

Mai spune că îi place şi să citească, pentru că o ajută să-şi „îmbogăţească mintea”, preferatele ei fiind cărţile despre natură.

Şi Bella, de 8 ani, a învăţat abecedarul şi să citească alături de bibliotecară.

„Îmi place că tanti Luci ne ajută când avem nevoie la teme”, a spus fetiţa.

Elevă în clasa a II-a, Sara, o fetiţă care „desenează foarte frumos”, al cărei tată este plecat la lucru în străinătate, vine şi uneori stă la bibliotecă până când mama sa ajunge de la muncă.

Dorian, ai cărui părinţi au murit, „un copil isteţ”, elev în clasa a III-a, vine în fiecare zi după şcoală şi îşi face temele tot la bibliotecă.

Fiecare copil are un portofoliu cu ceea ce face zilnic. Ei au şi caiete de vacanţă.

Bibliotecara le citeşte copiilor poveşti, iar la final aceştia trebuie să spună care este mesajul transmis de povestitor.

„Le-am insuflat şi dragostea de carte, le-am spus ce înseamnă cartea, le-am definit cartea. Cartea este minunea gândurilor strânsă cu trudă şi sudoare de către muritorul genial, care rupe din trupul lui să facă lumină. Este doamna lumii, pe care înţelepţii timpului au poleit-o cu diamante strălucitoare, menite să ne aducă lumina. Fiecare carte, le-am spus copiilor, reprezintă suferinţă şi izbândă din partea autorului, dar şi un mesaj pentru cititori. Fără acest mesaj, cartea nu trăieşte. De aceea îi întreb care e mesajul, ce au priceput din povestea respectivă”, a spus bibliotecara.

Ea a adăugat că s-a dedicat acestui proiect „cu tot sufletul”.

„Să nu credeţi că e chiar aşa de uşor cu copiii. Trebuie să ai o responsabilitate mărită. Dar am o mare bucurie atunci când copiii, acum adulţi, se reîntorc şi vin şi mă caută şi îşi aduc aminte cu drag de ce am făcut noi împreună. Pentru mine e o bucurie. Împreună am construit ceva, am făcut ceva util. Dăruind, vom dobândi”, a încheiat bibliotecara din Şona.

Potrivit informaţiilor transmise AGERPRES de reprezentanţii Bibliotecii Judeţene Lucian Blaga” Alba, dintre cele 78 de UAT-uri din judeţ, mai au biblioteci publice puţin peste jumătate dintre ele, aici fiind incluse şi cele orăşeneşti.

Din cele 67 de comune, mai sunt biblioteci funcţionale în general în cele din zona Munţilor Apuseni şi izolat în restul teritoriului, cum ar fi la Fărău, Ighiu şi Stremţ.

Puţini dintre bibliotecarii din judeţ sunt angajaţi pe această funcţie, cei mai mulţi având doar atribuţii de bibliotecă. Chiar dacă bibliotecile publice din Alba sunt subordonate metodologic Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”, bibliotecarii sunt angajaţi ai primăriilor.

Fiindcă multe dintre biblioteci, inclusiv dintre cele orăşeneşti, au un fond de carte învechit, conducerea Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” a demarat în urmă cu cinci ani un proiect prin care a pus la dispoziţia acestora, dar şi a unor biblioteci şcolare, peste 17.000 de titluri de carte.

Bibliotecile respective au primit, în medie, câte 300 de volume, în fapt câte o „minibibliotecă”. Fiind achiziţionate cu fonduri de la Consiliului Judeţean Alba, cărţile rămân în proprietatea Bibliotecii Judeţene, fiind date în custodie către bibliotecile beneficiare.

În acest an, Raftul Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga” în Judeţul Alba a ajuns la Mănăstirea Dumbrava, unde există un complex social, Şcolile Gimnaziale Blandiana şi Poşaga şi Biblioteca Comunală Râmeţ. AGERPRES