DUMINICĂ, ORTODOCŞII SĂRBĂTORESC FLORIILE, IAR CATOLICII, PAŞTILE

Sfârşitul săptămânii aduce o sărbătoare importantă pentru creştin-ortodocşi şi în acelaşi timp, prima zi de Paşti pentru catolici. Duminică, 5 aprilie, creştin-ortodocşii sărbătoresc intrarea lui Hristos în Ierusalim, ceea ce în popor poartă denumirea de Florii. În această zi, în România, sunt sărbătoriți toți cei cu nume de flori.

Cu o săptămână înainte de Patimile Sale, Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli. Mulţimea, recunoscându-L ca fiind adevăratul Mântuitor, L-a întampinat cu ramuri de finic (smochin) şi cântări de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora, în biserici se oficiază, în fiecare seară, Deniile, slujbe prin care credincioşii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Există credinţa că abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi înainte de Florii, de teama ca aceştia să nu rămână fără rod.

Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau măţişori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doara şalele. Exista şi obiceiul ca parinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înâelepţi.

Tot duminică, pentru catolici, este prima zi de Paşti, una dintre cele mai importante sărbători, ce comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos.

Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii, a căror prezenţă este obligatorie pe masa de Paşti. În folclorul românesc există mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouă de Paşte şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Iisus.

În anumite zone din Transilvania, în Sâmbăta Patimilor, băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate, iar seara, la lăsarea întunericului, tinerii se strecoară în curţile fetelor de măritat şi le agaţă în brazii la poartă. Fetele, care la rândul lor pândesc la ferestre, ştiu pe cine vor răsplăti la stropit, în prima şi a doua zi de Paşte. După numărul de crenguţe primite, fetele din sat ştiu care are cea mai mare trecere la băieţii din comunitate. Pentru copiii din riturile romano-catolice, reformate şi evanghelice, de Paşte vine Iepuraşul care ascunde ouăle colorate prin curţile caselor. Astfel că, în dimineaţa primei zile a Paştelui, cei mici încep goana după găsirea ouălor colorate, pentru a-şi umple coşuleţele.

Paştele este însoţit de o mulţime de obiceiuri şi simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani şi maghiari, pe lângă încondeiatul ouălor roşii sau a modernului iepuraş, este cel al mersului cu stropitul sau udatul. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii, şi în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii.

Obiceiul stropitului se păstrează azi mai mult în mediul rural, cu trecerea timpului el modernizându-se. Dacă în trecut se folosea apa, astăzi se foloseşte parfum sau apă de colonie. Obiceiul a fost preluat şi de ortodocşi.

Sursă: www.crestinortodox.ro