Ei sunt șefii de promoție la Școala Gimnazială Traian
Mă numesc Iosif Marc Andrei, elev al Școlii Gimnaziale „Traian” în clasa a VIII-a A, și am avut onoarea de a termina această școală de renume fiind șef de promoție. Privind în urmă, realizez că această reușită nu este doar a mea. Este rezultatul îndrumărilor pline de răbdare ale profesorilor mei, cărora le mulțumesc pe această cale, că nu ne-au oferit doar informații, ci ne-au învățat cum să fim oameni. Vă mulțumesc pentru încrederea pe care ați investit-o în noi și pentru că ne-ați fost modele de integritate. Le sunt recunoscător și domnului diriginte, Madarasz Hălmaciu-Alexandru, pentru că ne-a fost aproape în gimnaziu, dar și doamnei învățătoare, Medeșan Cristina, pentru că ea a fost cea care ne-a învățat cum să ținem un creion în mână.
Îi păstrez cu recunoștință în suflet pe toți cei care mi-au marcat formarea și mă pregătesc cu emoție pentru ceea ce urmează. Chiar dacă pășim spre licee diferite, școala „Traian” va rămâne mereu punctul nostru de plecare.
Mult succes tuturor pe noul drum!
_______________________________________________________________
Mă numesc Kiss Robert și am fost elevul Școlii Gimnaziale ,,Traian” în clasa a VIII-a D. Este incredibil să mă gândesc că, după nouă ani, a sosit momentul despărțirii, iar din septembrie voi sta deja în băncile unui liceu. Îmi amintesc perfect cu câtă emoție și cu mică teamă am pășit pentru prima dată pe poarta școlii, iar astăzi sunt aici ca un adolescent în toată regula. De-a lungul anilor, pe lângă informațiile primite și cunoștințele dobândite, momentele petrecute împreună au devenit cele mai importante: excursiile cu clasa, hohotele de râs din pauze și petrecerile școlare vor rămâne toate de neuitat. M-am schimbat și m-am maturizat enorm și, deși au fost și perioade mai grele, sprijinul prietenilor și al profesorilor m-a ajutat mereu să le depășesc. Am puține emoții din cauza noilor provocări, a materiilor noi și a viitorilor colegi de clasă, dar știu că, având bazele acumulate aici, pot păși cu încredere și curaj în anii de liceu. Părăsesc aceste ziduri familiare cu strângere de inimă, dar sunt recunoscător pentru fiecare clipă pe care am trăit-o în această comunitate.
_________________________________________________________________
Kiss Robert vagyok, a Traian Általános Iskola végzős diákja. Hihetetlen belegondolni, hogy kilenc év után eljött a búcsú ideje, és szeptembertől már egy más iskola padjait fogom koptatni. Tisztán emlékszem, mekkora izgalommal és pici félelemmel léptem át legelőször az iskola kapuját, ma pedig már kész kamaszként állok itt. Az évek során a rengeteg tanulás és felelés mellett a közös élmények váltak a legfontosabbá: az osztálykirándulások, a szünetekben való nagy nevetések és a sulis programok mind felejthetetlenek maradnak. Rengeteget változtam és komolyodtam, és bár voltak nehezebb időszakok, a barátaim és a tanáraim támogatása mindig átsegített rajtuk. Kicsit izgulok az új kihívások, az új tantárgyak és a leendő osztálytársak miatt, de tudom, hogy az itt szerzett alapokkal bátran vághatok bele a líceumi évekbe. Fájó szívvel hagyom itt a megszokott falakat, de hálás vagyok minden pillanatért, amit ebben a közösségben élhettem meg. Búcsúzóul Gabriel García Márquez soraival köszönök el: „Ne sírj, mert vége lett. Mosolyogj, mert megtörtént.”
