HERNIA INGHINALĂ-CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT ŞI RISCURI

Descriere hernie inghinala

Hernia inghinala are ca si cauza principala scaderea rezistentei musculaturii peretelui abdominal in zona inghinala, urmata de aparitia unei umflaturi in aceasta zona.

Aceasta umflatura, pentru o perioada de timp, dispare cand persoana se intinde la orizontala si reapare in pozitie verticala sau in urma unui efort care determina cresterea presiunii din abdomen (tusea, stranutul). Umflatura este determinata de exteriorizarea sub piele a organelor din abdomen (intestin subtire, intestin gros, vezica urinara, etc.) din cauza existentei unui defect muscular in peretele abdominal.

Hernia inghinala poate sa fie de la nastere – hernie inghinala congenitala, iar daca apare ulterior, pe parcursul vietii, se numeste hernie inghinala dobandita.

Exista doua cauze principale de aparitie a herniilor inghinale:

1. Cresterea presiunii asupra musculaturii peretelui abdominal (la obezi, sportivi de performanta, la cei cu tuse cronica, bolnavi de adenom de prostata care au probleme cu urinatul, pacientii care sufera de constipatie cronica).

2. Scaderea rezistentei peretelui abdominal (la persoanele in varsta, persoanele care sufera de boli consumptive – ciroza hepatica).

Factorii de risc

Hernia inghinala este mai frecventa la barbatii supraponerali, la cei cu tuse cronica sau cei care depun munca fizica intensa (ridicare de greutati frecventa), sportivii de performanta, riscul creste odata cu avansarea in varsta atunci cand poate apare si adenomul de prostate (dificultatea de a urina este factor favorizant al herniei prin solicitarea intensa a musculaturii abdominale).

Simptome de hernie inghinala

Puteti observa o umflatura sub piele, in zona inghinala.

Este posibil sa simtiti durere atunci cand ridicati obiecte grele, in urma acceselor de tuse, in timpul urinarii sau defecatiei (in timpul perioadelor de constipatie) sau dupa o perioada prelungita de stat in picioare.

Durerea poate fi ascutita si imediata sau o durere surda care se înrautateste spre sfarsitul zilei.

Durerea severa, continua, roseata si sensibilitatea sunt semne ca hernia poate fi incarcerata sau strangulata. Aceste simptome sunt motive de îngrijorare si trebuie sa contactati imediat medicul chirurg.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Ecografia de parti moi.

Diagnosticul de hernie inghinala

Diagnosticul trebuie pus in urma unei consultatii efectuata de catre medicul specialist chirurg.

Daca in urma consultatiei se pune diagnosticul de hernie inghinala, trebuie sa stiti ca singurul tratament este cel chirurgical. Momentul interventiei chirurgicale trebuie decis in urma consultatiei, dupa ce vi se aduc la cunostinta complicatiile posibile (incarcerarea, strangularea) ale acestei patologii.

Tratamentul pentru hernie inghinala

Tratamentul herniei inghinale este strict chirurgical. Interventia chirurgicala poate fi clasica sau laparoscopica.

Avantajele abordarii laparoscopice:

durerea postoperatorie este mai redusa
timpul de revenire la activitatile zilnice este mai mic
ratele de recidiva sunt mai mici
rezultate estetice superioare
durata de spitalizare redusa
risc de infectii postoperatorii diminuat
posibilitatea descoperirii intraoperatorii a unei hernii inghinale bilaterale (10-15% din cazuri) si a tratarii acesteia pe aceleasi mini-incizii cu efecte estetice foarte bune.
In abordul laparoscopic, un laparoscop (un telescop foarte mic) conectat la o camera video se introduce printr-o canula, un mic tub gol, permitand chirurgului sa vizualizeze cavitatea abdominala pe un ecran video. Alte doua canule se introduc si permit medicului sa lucreze “în interior”. Trei mini-incizii sunt de obicei necesare.
O plasa chirurgicala (de preferat cu greutate mica dar cu rezultate postoperatorii foarte bune) este plasata la nivelul defectului herniar si se fixeaza cu agrafe resorbabile (SorbaFix, AbsTack) sau cu adeziv biologic (Ifabond, Glubran, Tissucol). Aceasta operatie se efectueaza cu anestezie generala.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Riscul anesteziei generale – greata, varsaturi, retentie urinara, durere in gat si dureri de cap.

Recidiva herniei – pentru interventia laparoscopica riscul de recidiva este de 0,2-0,5 %. Reaparitia herniei se intalneste in operatiile unde nu se utilizeaza plasa ca mijloc de intarire a peretelui.
Sangerarea – pot sa apara febra, roseata, umflaturi sau sensibilitate in jurul inciziei. Infectie postoperatorie necesita antibiotice.
Cicatricea dureroasa – pot persista o jena dureroasa, furnicaturi intr-o anumita zona din apropierea incizie.
Leziuni ale organelor interne. Desi extrem de rare, leziuni la nivelul intestinului, vezicii urinare, nervilor sau a vaselor de sange de la acel nivel pot aparea in timpul interventiei chirurgicale de hernie si pot complica interventia.

Majoritatea herniilor inghinale nu pot fi prevenite, mai ales la sugari si la copii mici.

La adulti, unele hernii pot fi prevenite prin urmatoarele masuri:
– evitarea cresterii in greutate
– evitarea pierderilor mari si rapide in greutate (diete severe)
– oprirea fumatului
– evitarea constipatiei si incordarii in timpul miscarilor intestinale sau a urinarii
– ridicarea corecta de greutati, prin flectarea genuchilor si nu a spatelui.

Sursa: CSID.ro