Muzeul de Istorie din Sighişoara a profitat de pandemie şi a restaurat jumătate din Tezaurul de la Criş

Muzeul de Istorie din Sighişoara a reuşit, în perioada restricţiilor impuse de pandemia de coronavirus, să restaureze jumătate din Tezaurul de la Criş, unul dintre cele mai mari din ţară, descoperit în Castelul Criş din Daneş, în anul 1998, care conţine cel puţin 5.000 de monede care circulau până în anul 1600.

“Se lucrează la restaurare, este un tezaur foarte mare, a fost găsit în 1998 cu ocazia lucrărilor de restaurare de la Castelul Criş şi a intrat în custodia noastră. Restauratorul a profitat de perioada de pandemie şi a putut să lucreze la restaurare. De atunci până astăzi a fost o permanentă preocupare a restauratorului nostru pentru acest mare tezaur. Este unul dintre cele mai mari tezaure, este descoperit arheologic şi prin multitudinea de monede – sunt monede poloneze, maghiare etc. – este foarte vast, arată faptul că persoana care le-a îngropat le-a tezaurizat. Sunt monede din perioada în care au fost îngropate, în vas, de atunci de unele nu se mai ştia nimic, nu se mai vedea emitentul, erau şterse, multe sunt lipite şi toate se termină la finele secolului al XVI-lea, deci au dată de limitare până la 1600 (…) Până acum a fost restaurat cam jumătate, avem un singur restaurator, a lucrat şi la restaurarea tezaurului de la Casa de pe Stâncă pe care l-a terminat, este restaurator şi pe ceramică şi îşi împarte munca între aceste domenii, plus că face şi muncă cu publicul. De aceea nu putem spune că într-un timp destul de precis tezaurul va fi complet restaurat”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului de Istorie Sighişoara, Nicolae Teşculă.
 

Foto: (c) Dorina MATIŞ / AGERPRES 


Potrivit directorului Muzeului de Istorie Sighişoara, se pare că tezaurul de la Criş a fost îngropat undeva la sfârşitul secolului al XVI-lea, o perioadă în care în Transilvania erau lupte, între tabăra filo-otomană şi tabăra filo-habsburgică şi că, probabil într-un context în care era un pericol, castelanul le-a ascuns.

“Acest tezaur este cumva contemporan cu un alt tezaur restaurat de noi, dar mult mai mic, care s-a găsit la Casa Roman (Casa de pe Stâncă) din Sighişoara, care are cam aceleaşi tipuri de monende. Asta dovedeşte că fiind o perioadă de nelinişti, oamenii îşi ascundeau bunurile de teama hoţilor şi a prădării (…) Cred că sunt peste 5.000 de monede, sunt în proces de restaurare, încă se lucrează, e o procedură de durată fiindcă multe sunt lipite şi e nevoie de migală. Aceasta este munca de restaurare, nu se vede publicului larg, dar este una dintre cele mai importante din muzeu, alături de conservare şi de evidenţa patrimoniului. Sunt lucruri care nu se văd, se văd doar obiectele expuse, iar această muncă poate să dureze chiar şi zeci de ani”, a arătat Nicolae Teşculă.

Tezaurul de la Criş a fost descoperit de arheologul Ioan Fedor Pascu, acum responsabil cu patrimoniul UNESCO la Primăria Sighişoara, după ce s-a făcut o cercetare arheologică a castelului, care urma să fie suporte o serie de lucrări de restaurare iniţiate de Ministerul Culturii.

“În 1998, cu ocazia lucrărilor de restaurare a Castelului Bethlen din Criş a fost descoperit la demisol un tezaur medieval, la o adâncime de hârleţ, datat între mijlocul secolului XVI şi undeva începutul secolului următor. La momentul descoperirii am estimat că ar fi vorba despre peste 4.000 de monede, acum înţeleg că sunt peste 5.000, ungureşti, poloneze, austriece. Proprietarul lor cred că a fost un tip destul de zgârcit pentru că pe lângă monedele mari şi frumoase, în tezaur se află şi bănuţi mici de salbă, găuriţi. Până nu se curăţă monedele, nu se va şti de ce anume este legat acest tezaur, dar aparent el are legătură cu frământările din secolul al XVII-lea, când Transilvania este împărţită în două tabere: saşii şi o parte din nobilimea maghiară susţineau statul austriac, în timp ce o altă parte a nobilimii maghiare era susţinută de turci. Aşa că aveau loc conflicte, în repetate rânduri sunt pomenite cantonamente la Sighişoara, fie de turci, fie de maghiari, dar o parte dintre trupe erau cantonate în satele aparţinătoare, Şaeş, Apold. Probabil cineva a fost speriat că va rămâne fără bani şi le-a îngropat. A şi rămas, fiindcă se pare că a murit înainte să le recupereze”, a declarat Ioan Fedor Pascu.

Arheologul spune că în momentul în care a descoperit comoara s-a bucurat că nu era din aur, fiindcă întotdeauna arheologii au probleme cu aurul, însă a simţit o emoţie puternică fiindcă nu era vorba despre ceva banal, ci de un tezaur cu mii de monede.

“Poate nu e cel mai mare tezaur medieval din Transilvania, dar este între cele mai mari. Când am dat cu hârleţul, a ieşit la suprafaţă. Când se va finaliza restaurarea, cea mai veche monedă va putea să dateze şi vasul (…) Tezaurul va fi un punct de atracţie al Muzeului după ce va fi restaurat şi expus”, a subliniat Pascu.

După un an de la această descoperire arheologică, proiectul de restaurare a Castelului de la Criş, de transformare a acestuia într-un important centru cultural, care era unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ale Ministerului Culturii, a fost abandonat după ce s-au investit mai multe miliarde de lei.

În 1993, castelul a intrat în Programul Naţional de Restaurare şi, până în 1999, s-au investit sume mari pentru integrarea castelului Bethlen în circuitul cultural-artistic.

Centru cultural de la Criş, potrivit proiectului Ministerului Culturii, presupunea săli de reuniuni, saloane, spaţii de cazare şi urma să fie introdus în proiectul de restaurare şi parcul dendrologic al castelului, care se întinde pe o suprafaţă de peste 10 hectare.

În 1999 castelul a fost revendicat de moştenitorii lui Gabriel Bethlen, iar ministerul a stopat lucrările.

Castelul Bethlen din Criş este unul dintre cele mai impresionante castele din Transilvania datorită stilurilor gotice şi renascentiste întâlnite în arhitectura sa.

Într-un document de la 1305, se arată că moşia şi castelul au trecut în proprietatea uneia dintre ramurile familiei Bethlen, denumită ramura de Criş. Deşi castelul a evoluat în timp, funcţia defensivă fiind înlocuită cu cea de reşedinţă nobiliară, caracterul defensiv al construcţiei încă se păstrează.

Curtea acestuia are formă de patrulater neregulat, prevăzut la colţuri cu bastioane romboidale de tip pană. În curtea interioară centrală se află un donjon circular, cu cinci nivele, cel mai înalt turn al arcaşilor din ţară, care e alipit unei incinte dreptunghiulare fortificate.

Potrivit documentelor, la jumătatea secolului al XV-lea, ansamblul a evoluat spre castel de tip nobiliar, iar în secolul al XVII-lea a fost construită capela familiei Bethlen.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, turnul donjon a fost supraînălţat cu încă un nivel, iar zidurile au fost micşorate. În această perioadă a fost construit şi conacul, care cuprinde pivniţă cu bolţi de cărămidă, parter, etaj, saună şi o galerie deschisă cu arcade pe coloane.

În 1947, Castelul de la Criş a fost preluat de stat şi a fost folosit un timp ca tabără de pionieri, apoi a devenit depozit de legume şi cereale al IAS-ului din sat. O dată cu mutarea IAS-ului în castel, construcţia a fost practic devastată, iar obiectele de o valoare inestimabilă adăpostite aici şi-au pierdut urma. Abia în 1991 au început lucrările de intervenţie urgentă pentru stoparea degradării şi paza monumentului.

Între timp castelul a fost restituit familiei Bethlen şi se află în folosinţa Fundaţiei Dévai Szent Ferenc pentru 50 de ani, cu condiţia renovării castelului. AGERPRES

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.