Prevenirea delicvenţei juvenile

Poliţia din Târnăveni desfăşoară în această săptămână acţiunea “Săptămâna prevenirii criminalităţii”. Marţi 29 septembrie poliţiştii vor prezenta materiale preventive în şcoli cu privire la prevenirea delicvenţei juvenile, la Colegiul Tehnic şi Liceul Teoretic Andrei Bârseanu. De asemenea va avea loc o întâlnire organizată în parteneriat cu cadre didactice, psihologi, părinţi, elevi şi reprezentanţi ai instituţiilor cu implicaţii în acest domeniu care va avea ca scop identificarea şi consilierea minorilor care convieţuiesc într-un mediu familial violent.

PORNOGRAFIA INFANTILĂ
PRIN SISTEME INFORMATICE

I. LEGISLAŢIE
1. INTERNAŢIONALĂ
• Convenţia O N U încheiată la data de 20 noiembrie 1989, cu privire la drepturile copilului, precizează în art. 34:
Statele părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală. În acest scop statele vor lua, în special, toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional, bilateral şi multilateral, pentru a împiedica:
a) incitarea sau constrângerea copiilor să se dedea la activităţi sexuale ilegale;
b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici sexuale ilegale;
c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

• Convenţia Consiliului Europei încheiată în Budapesta la data de 23 noiembrie 2001, privind criminalitatea informatică, precizează în art. 9 – Infracţiuni referitoare la pornografia infantilă :
1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fără drept:
a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui sistem informatic;
b) oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
c) difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
d) fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;
e) posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice.
2. În sensul paragrafului 1 sus-menţionat, termenul materiale pornografice având ca subiect copii desemnează orice material pornografic care reprezintă într-un mod vizual:
a) un minor care se dedă unui comportament sexual explicit;
b) o persoană majoră, prezentată ca o persoană minoră, care se dedă unui comportament sexual explicit;
c) imagini realiste reprezentând un minor care se dedă unui comportament sexual explicit.
3. În sensul paragrafului 2 sus-menţionat, termenul minor desemnează orice persoană în vârstă de mai puţin de 18 ani. Totuşi o parte poate solicita o limită de vârstă inferioară, care trebuie să fie de cel puţin 16 ani.

2. NAŢIONALĂ
• Noul Cod Penal al României
ART. 220 Actul sexual cu un minor
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 şi 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Fapta prevăzută în alin. (1)-(3) se sancţionează cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
ART. 221 Coruperea sexuală a minorilor
(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:
a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;
b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.
(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(5) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.
ART. 222 Racolarea minorilor în scopuri sexuale
Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
ART. 374 Pornografia infantilă – (a înlocuit prevederile din Lg. 161/2003, 196/2003 şi 678/2001)
(1) Producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea
la dispoziţie în orice mod, de materiale pornografice cu minori, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani.
(2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Accesarea, fără drept, de material pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(4) Prin materiale pornografice cu minori se înţelege orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament.
(5) Tentativa se pedepseşte.

II. DINAMICA ABUZULUI – ÎNŢELEGEREA TACTICILOR DE RACOLARE FOLOSITE DE AUTORI; ETAPELE DE ADEMENIRE

1. TACTICILE DE RACOLARE
a) Considerente generale – Odată cu apariţia sa, internetul s-a constituit într-o adevărată „cutie a Pandorei” pentru societate, aducând, pe lângă nenumărate beneficii, şi o mulţime de posibilităţi de încălcare a normelor. Pornografia infantilă reprezintă un domeniu care a „explodat” prin globalizarea utilizării internetului.
O provocare extrem de importantă în cazul pornografiei infantile pe internet este reprezentată de factorul anonimitate. Abuzatorul beneficiază, atâta timp cât doreşte, de caracterul anonim al abordării sale. Acest aspect îi conferă încredere, având în vedere riscul mic de a fi identificat încă de la început ca potenţial abuzator. În acelaşi timp, acest factor poate să fi contribuit şi la creşterea foarte mare a numărului de consumatori de pornografie infantilă, care, în condiţiile anterioare apariţiei internetului, nu ar fi căutat astfel de materiale.
În acelaşi context, inducerea în eroare iniţială, cu privire la sexul ori vârsta abuzatorului este un element important al abordării pe internet. Multitudinea de reţele de socializare, coroborată cu posibilităţile aproape nelimitate de creare de false identităţi virtuale, inclusiv folosirea de fotografii nereale, fac foarte uşoară abordarea pe internet a potenţialelor victime. Capacitatea site-urilor de socializare de a produce corelaţii automate oferă pedofililor o mulţime de informaţii iniţiale şi, prin acestea, posibilităţi crescute de creştere a ratei succesului racolării minorilor.
Un alt factor important este creşterea progresivă a ratei de utilizare a internetului de către copii, odată cu scăderea vârstei de la care aceştia încep să o facă.
Pe lângă aceşti factori apăruţi odată cu internetul, foarte importanţi sunt aceia oferiţi de caracteristicile victimelor – cunoştinţe reduse sau chiar lipsa acestora în ceea ce priveşte utilizarea în siguranţă a internetului, experienţa de viaţă redusă, naivitatea, inocenţa, capacitatea scăzută de a diferenţia ce e bine de ce este rău etc.
b) Modalităţi de abordare – din cazuistica instrumentată de Poliţia Română în domeniul pornografiei infantile prin sisteme informatice rezultă două forme generale de abordare a victimelor de către agresori:
 Abordarea directă – în majoritatea acestor cazuri autorii urmăresc victimele şi le acostează pe stradă, sub diferite pretexte, promiţându-le diferite categorii de avantaje tentante (sume de bani, bunuri, servicii) pentru a le induce în eroare şi a le convinge să îi însoţească în locuri special amenajate. Aici, fie în urma promisiunii anterioare, fie sub ameninţări, victimele devin obiectul fotografierii/filmării în poziţii sexuale, mimând sau chiar executând diferite categorii de acte sexuale sau, mai grav, fiind abuzate sexual de către aceştia. Caracteristic acestui mod de abordare este faptul că victimele provin din medii sociale defavorizate – fie sunt copii instituţionalizaţi sau provin din familii dezorganizate, fie provin din zone sărace (de obicei rurale);
 Abordarea pe internet – în aceste cazuri, de obicei folosind identităţi false pe reţelele de socializare, pe site-uri de jocuri etc., autorii abordează victimele şi, profitând de naivitatea lor şi de uşurinţa cu care transmit informaţii personale către persoane necunoscute, le câştigă încrederea; ulterior, pentru reducerea inhibiţiilor minorilor, le transmit acestora imagini cu alţi copii în ipostaze similare, prezentându-le ca forme inedite de distracţie, determinându-i să se lase fotografiaţi/filmaţi în posturi similare cu camerele telefonului sau ale laptop-ului. În ultimă instanţă, abuzatorii recurg la şantajarea minorilor şi, sub ameninţarea cu distribuirea acestor fotografii/filme în spaţiul public, îi determină să se întâlnească, continuând şi chiar accentuând formele abuzului.

2. ETAPELE DE ADEMENIRE –
 Punctarea victimei – în primul rând, abuzatorul îşi alege potenţialele victime în funcţie de propria persoană şi dorinţele pe care le are – categorii de vârstă, sex, mediu de acţiune. Apoi, în funcţie de mediul ales, culege informaţii despre copiii vizaţi, din orice sursă şi pe orice cale posibilă (de la simpla observare directă, la acces la diferite baze de date sau culegere din mediul online), fără a-şi periclita propria poziţie, încercând să le afle vulnerabilităţile (nevoi emoţionale, financiare, probleme în familie etc.);
 Iniţierea contactului – fie că este direct sau intermediat, contactul iniţial este unul prietenos, de pe poziţii de egalitate, pentru a nu produce o reacţie de respingere. În multe situaţii, abuzatorii şi-au ales victimele şi au intrat în contact cu ele prin intermediul altor minori aflaţi în această postură anterior, care, voit sau sub efectul unor forme de ameninţare, au înlesnit contactul;
 Împrietenirea şi câştigarea încrederii – în această fază abuzatorii sexual nu fac rabat de la nici un efort pentru a-şi arăta grija şi afecţiunea pentru nevoile copilului vizat, încercând în permanenţă să-i îndeplinească aceste nevoi, acordându-i atenţie şi înţelegere, toate cu scopul de a-l dezinhiba în raport cu autorul, de a-i creşte gradul de confort şi a reduce orice temeri referitoare la prezenţa acestuia;
 Izolarea copilului – este faza în care, beneficiind de încrederea câştigată, agresorul începe să creeze situaţii în care să se afle singur cu minorul (de multe ori casele abuzatorilor sunt transformate în adevărate locuri de joacă pentru copii). Pentru asta, îl îndepărtează, prin diverse metode, fizic şi emoţional de părinţi. Îi creează sentimentul că el este singura persoană care o/îl iubeşte, îi dezvoltă o dependenţă de propria persoana;
 Sexualizarea relaţiei – odată încrederea câştigată, abuzatorul începe activităţile concrete de atingere a scopului propus. Pentru asta, fie prin amăgire, profitând de poziţia câştigată, fie prin crearea unor situaţii aparent normale (ex.: simularea unor lecţii de înot) în care ambii se dezbracă, apoi, gradual, se ajunge până la consumarea de acte de natură sexuală între ei. În această fază, în funcţie de reacţia minorului, poate apărea şi forţa impusă de agresor pentru atingerea ţelului său;
 Menţinerea controlului şi exploatarea – odată ajuns în această ultimă fază, abuzatorul caută să exercite un control accentuat asupra victimei, folosindu-se de orice metodă posibilă – forţă, ameninţare cu divulgarea unor imagini cu acesta, oferirea de sume de bani ori alte avantaje, în funcţie de situaţie. Tot acum, el începe convingerea victimei să contribuie direct la ademenirea altor minori.
O menţiune importantă legată de aceste faze de ademenire este aceea că nu întotdeauna ele sunt toate prezente în consumarea unei rezoluţii infracţionale sau unele se pot consuma foarte repede ori întrepătrunde.

III. EFECTE ASUPRA VICTIMELOR
Efectele acţiunilor pornografice sunt devastatoare asupra copilului. Din punct de vedere al modului cum este afectată victima, putem împărţi efectele asupra acesteia în trei categorii: fizice, psihologice şi sociale.
Efectele fizice – orice vătămări corporale pe care copilul le suferă pe parcursul agresiunii, dar şi posibilitatea transmiterii de boli sexuale, eventuale sarcini la vârste foarte fragede, continuate cu întreruperi realizate în condiţii improprii, din care pot rezulta chiar pierderea capacităţii de a mai avea copii sau decesul copilului.
Efectele psihologice – depresii, frică, mânie, diverse tulburări psihice, insomnii asociate cu stres posttraumatic. Copiii abuzaţi sexual sunt sub impresia unui puternic sentiment de vinovăţie faţă de agresiunea pe care au suferit-o, considerând că în mare parte au contribuit sau au înlesnit desfăşurarea acesteia, dublat de lipsă de respect pentru sine. Sunt situaţii în care, pe fondul abuzului suferit, unele victime se transformă în abuzatori sau dezvoltă comportamente delincvente, tendinţe suicidale.
Efectele sociale se referă la faptul că victimele acestor infracţiuni tind spre autoizolare, neîncredere acută faţă de alte persoane cu care intră în contact.
Situaţia este agravată atunci când persoanele agresoare, sau care înlesnesc acţiunea ilicită, sunt persoane în care copilul avea încredere, fie datorită relaţiei de familie sau prietenie, fie datorită faptului că acestea reprezentau o autoritate menită să îl protejeze. Această idee este accentuată şi de faptul ca prevederile penale referitoare la abuzurile sexuale de orice natură îndreptate împotriva unui minor consideră ca fiind formă agravată şi pedepsesc în consecinţă abuzatorul aflat în această postură.
Multe din aceste efecte îl însoţesc pe copil în viaţa de adult, existenţa sa fiind alterată definitiv. În acest context, există studii care arată că adulţii care au fost abuzaţi în copilărie pot avea, faţă de cei care nu au fost:
 de două ori mai multe şanse să fie diagnosticaţi cu boli psihice;
 de trei ori mai multe şanse de tulburări afective şi anxietate;
 mai mult de dublu posibilitatea de a suferi de fobii;
 de 10 ori mai mult atacuri de panica;de 4 ori mai mult posibilitatea de a avea tulburări de socializare.

IV. PREVENIRE ŞI CONŞTIENTIZARE
Aşa cum rezultă din cele prezentate, pornografia infantilă prin sisteme informatice reprezintă o provocare specială, nu doar pentru reprezentanţii autorităţilor care luptă împotriva fenomenului, ci pentru întreaga societate.. Pentru a contribui eficient la diminuarea acestuia, reprezentanţii poliţiei trebuie să colaboreze cu membrii societăţii, atât pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorilor, dar şi în iniţierea de activităţi de informare şi conştientizare a cetăţenilor cu privire la riscuri şi măsuri eficiente de prevenire.
Pentru a maximiza efectul activităţilor de prevenire, poliţiştii trebuie:
 Să deţină şi să îşi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele tehnice şi practice referitoare la pornografia infantilă pe internet;
 Să colaboreze cu celelalte autorităţi şi organizaţii cu interes în domeniu;
 Să-şi concentreze eficient eforturile în cadrul activităţilor derulate prin corelarea informaţiilor transmise cu publicul ţintă destinatar.
În realizarea demersului informativ preventiv împotriva victimizării, poliţiştii vizează două categorii sociale ca public ţintă: copiii şi părinţii.

1) RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINŢI ŞI PERSOANELE CARE AU ATRIBUŢII DE ECUCARE A MINORILOR (cadre didactice din unităţi de stat şi particulare, personalul din instituţiile de îngrijire a minorilor – plasament sau alte similare)
Recomandările adresate acestora trebuie să vizeze:
 Elemente generale privind fenomenul:
 Să conştientizeze existenţa riscului;
 Să nu posteze pe internet fotografii nud cu proprii copii;
 Să comunice deschis cu copiii lor despre Internet, despre beneficiile şi pericolele existente în lumea virtuală. Copilul trebuie să ştie că poate discuta cu părinţii despre orice aspect întâlnit în lumea virtuală;
 Să stabilească împreună cu copiii reguli de utilizare a internetului şi să urmărească respectarea lor de către aceştia;
 Să nu restricţioneze excesiv şi nejustificat accesul copiilor la internet;
 Să le prezinte copiilor riscurile la care se pot expune în mediul online;
 Să se asigure că ştiu parola/parolele de acces ale copiilor la contul de email, reţele de socializare etc. şi să fie atenţi la „prieteniile” online pe care ei le întreţin.
 Soluţii tehnice de control parental al posibilităţilor de navigare a copilului pe internet:
 Soluţii complete de aplicaţii antivirus actualizate;
 Programe de filtrare care pot bloca automat accesul copiilor către anumite categorii de site-uri;
 Motoare de căutare pentru copii (ex. Google Search Engine for Kids) – acestea filtrează automat rezultatele căutărilor de pe internet, excluzând paginile inadecvate minorilor.
 Semne de recunoaştere a posibilei expuneri la risc în mediul online a copilului – acest subiect este unul extrem de sensibil, mulţi părinţi având tendinţa de a-şi „apăra” copiii, refuzând nejustificat (necunoaştere a fenomenului, pudoare excesivă etc.) discuţiile sau acceptarea existenţei unora din aceste semne:
 Copilul petrece perioade foarte mari de timp singur pe internet, în special noaptea;
 Părinţii găsesc materiale pornografice în calculatorul/lap-top-ul/tableta/telefonul copilului;
 Copilul primeşte telefoane de la persoane necunoscute ori sună astfel de persoane şi se fereşte de părinţi când vorbeşte;
 Are tendinţe de izolare faţă de familie şi prietenii apropiaţi;
 Foloseşte conturi de internet (mail, reţele de socializare) care nu îi aparţin sau altele decât cele pe care le cunosc părinţii.
 Posibilităţi de raportare a posibilelor abuzuri –
 Sesizarea directă a organelor de poliţie competente – www.efrauda.ro;
 Solicitarea de sprijin ONG-urilor care gestionează website-uri în domeniu. Ex. www.safernet.ro sau www.sigur.info.

2) RECOMANDĂRI PENTRU COPII – o problemă în abordarea copiilor cu privire la fenomenul pornografiei infantile este aceea a lipsei de experienţă,coroborată cu gradul foarte redus de conştientizare a pericolelor ce-i pot ameninţa în mediul online. Sintagma „mie nu mi se poate întâmpla” este foarte prezentă în modul lor de a gândi şi acţiona.
Printre recomandările ce pot fi adresate copiilor pe această temă, putem menţiona:
 Nu oferi persoanelor cunoscute pe Internet informaţii personale despre tine sau familia ta, cum ar fi: numele, vârsta, numărul de telefon, fotografii personale, adresa, şcoala la care înveţi; dacă anumite persoane insistă să afle aceste detalii, anunţă-ţi imediat părinţi, căci este foarte probabil că au intenţii necurate;
 Nu spune parola de la e-mail-ul tău altor persoane în afara părinţilor; dacă le comunici această parolă prietenilor sau altor persoane, acestea pot trimite mesaje jignitoare în numele tău sau pot intra pe site-uri interzise;
 Nu accepta niciodată să te întâlneşti în mod real cu o persoană pe care ai cunoscut-o pe Internet; oamenii pot fi foarte diferiţi de ceea ce au pretins că sunt pe Internet şi astfel poţi deveni victima traficului de persoane şi a altor întâmplări tragice. Nu folosi telefonul personal pentru a suna pe cineva întâlnit pe Internet;
 Evită să postezi pe Internet fotografii cu tine sau cu familia ta; acestea sunt personale şi nu trebuie să ajungă la cunoştinţa oricui navighează pe Internet; ele pot fi folosite pentru a vă face rău, ţie sau celor apropiaţi;
 În cazul în care primeşti prin intermediul internetului o fotografie/un film cu conţinut sexual cu un minor, chiar şi de la o persoană cunoscută care se prezintă pe sine, nu o transmite mai departe altor persoane! Poţi intra sub incidenţa legilor referitoare la prevenirea şi combaterea pornografiei infantile;
 Nu uita că nu tot ceea ce citeşti sau vezi pe Internet este adevărat! Informaţiile aflate pe o pagină web pot fi postate de oricine, adult sau copil, multe din ele fiind neverificate sau eronate; de asemenea, fotografiile sau filmele pot fi modificate pe calculator şi pot înfăţişa situaţii care nu s-au petrecut niciodată;
 Dacă cineva te face să te simţi inconfortabil pe Internet, poţi oricând să renunţi la comunicarea cu acea persoană. Nu eşti obligat să stai pe Internet mai mult decât consideri tu şi nici să suporţi ceea ce îţi provoacă neplăcere sau teamă; poţi oricând să îi scoţi de pe lista de contacte pe cei cu care nu vrei să mai comunici!
 În cazul în care o persoană cu care comunici pe internet te jigneşte, te ameninţă, îţi transmite mesaje cu tentă sexuală, îţi cere să îi trimiţi poze nud cu tine sau îţi trimite poze cu conţinut pornografic, te îndeamnă să consumi alcool ori droguri, anunţă-ţi părinţii sau fă o sesizare pe unul din site-urile specializate;
 Cere ajutorul, în orice situaţie, persoanelor în care ai încredere, părinţi, profesori sau prieteni apropiaţi.

O problemă aparte în cazurile de investigare a pornografiei infantile pe internet o reprezintă aşa numita „autoproducere”, care presupune producerea de materiale pornografice chiar de către minorii care apar în materialele respective şi stocarea/transmiterea acestora prin sisteme informatice, faptele fiind de regulă săvârşite de către persoane cu vârsta mai mare de 13 ani. Minorii respectivi realizează fotografii sau înregistrări video-audio în care fie apar singuri, în ipostaze pornografice, fie întreţinând relaţii sexuale cu alte persoane, după care stochează materialele respective în sisteme informatice iar în unele cazuri procedează la transmiterea acestora pe Internet, către persoane din anturaj.
Aceste situaţii apar de cele mai multe ori pe fondul teribilismului specific vârstei adolescenţei, coroborat cu lipsa conştientizării consecinţelor pe care astfel de acte le pot avea asupra dezvoltării psihosociale ale minorului.
În astfel de cazuri, este prioritară acordarea de sprijin de specialitate minorilor respectivi, din partea entităţilor abilitate prin lege în acest sens, pentru a preveni repetarea unor acte similare.

Temă întocmită de subcomisar de poliţie Stănică Sorin – ICPC, cu sprijinul ofiţerilor din cadrul DCCO – Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice.

SIGURANŢA TINERILOR ÎN MEDIUL ONLINE

I. LEGISLAŢIE
1. INTERNAŢIONALĂ
Convenţia Consiliului Europei încheiată în Budapesta la data de 23 noiembrie 2001, privind criminalitatea informatică, incriminează în Secţiunea I, Drept penal material, art. 2-10, următoarele categorii de infracţiuni, adoptate ulterior şi în legislaţiile naţionale ale statelor membre UE:
 Titlul 1 – Infracţiuni împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii datelor şi sistemelor informatice. Forme de manifestare – accesarea ilegală, interceptarea ilegală, afectarea integrităţii datelor, afectarea integrităţii sistemului;
 Titlul 2 – Infracţiuni informatice – falsificarea informatică, frauda informatică;
 Titlul 3 – Infracţiuni referitoare la conţinut – pornografia infantilă;
 Titlul 4 – Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietăţii intelectuale şi drepturilor conexe.

2. NAŢIONALĂ
• Noul Cod Penal al României – Titlul II, Infracţiuni contra patrimoniului, prevede la capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice:
ART. 249 Frauda informatică
Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 250 Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos
(1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
(3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 251 Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos
1) Acceptarea unei operaţiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscând că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţământul titularului său, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute în alin. (1), cunoscând că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
Titlul VII – Infracţiuni contra siguranţei publice, la Capitolul VI Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice:
ART. 360 Accesul ilegal la un sistem informatic
(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
ART. 361 Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.
ART. 362 Alterarea integrităţii datelor informatice
Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 363 Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

ART. 364 Transferul neautorizat de date informatice
Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
ART. 365 Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă:
a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364;
b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364,
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360-364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Pe lângă aceste capitole distincte dedicate, acelaşi act normativ mai conţine referiri la infracţiunile comise în mediul informatic la articolele: 230, furtul în scop de folosinţă; 302, violarea secretului corespondenţei; 311-313 şi 324-325, infracţiuni de fals; art. 374, pornografia infantilă;art. 388, 391 – infracţiuni electorale.
• Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţie, Titlul III privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, defineşte o serie de termeni şi infracţiuni care se completează cu Noul Cod Penal pentru acoperirea acestui domeniu.

II. PRINCIPALELE CATEGORII DE RISCURI LA CARE SE POT EXPUNE TINERII ÎN MEDIUL ONLINE

1. INFECTAREA SISTEMELOR CU PROGRAME DE TIP MALWARE
Principalele programe de tip malware sunt:
 Viruşii – reprezintă programe nedorite care se instalează singure în sistemul pe care îl atacă şi pot provoca daune precum: distrugerea unor fişiere, ştergerea informaţiilor, încetinirea vitezei de lucru a sistemului, ascunderea sau blocarea unor fişiere, multiplicarea fişierelor până la umplerea memoriei etc. Viruşii se prezintă de obicei sub forma unor fişiere executabile ataşate altor programe.
 Viermii – sunt programe cu efecte distructive cu capabilităţi de automultiplicare ce se folosesc de reţele pentru a se răspândi. Spre deosebire de viruşi, ei nu se ataşează de programe pentru a se extinde şi atacă direct sistemul, nu fişierele conţinute de acesta. Simpla interconectare a unor sisteme în reţea face posibilă răspândirea viermilor.
 Spyware – programe-spion care se pot instala singure în sistem, care au capacitatea de a capta informaţii despre utilizator şi de a le furniza celui care le-a creat şi lansat. Programele spyware pot ajunge până la a oferi „beneficiarului” său control de la distanţă asupra sistemului infectat prin sisteme de tip RAT – Remote Action Tool.
Infectarea cu malware, pe lângă riscul de disfuncţionalitate a sistemului, aduce cu sine şi alte riscuri: furtul de date şi informaţii personale despre utilizator, parole de acces folosite de acesta pentru a accesa diverse site-uri sau aplicaţii, spionajul fizic(prin intermediul camerelor web ale sistemului).

2. FURTUL DE IDENTITATE – definit, în general, ca fiind însuşirea fără drept a datelor de identificare (nume, prenume, adresă, dată de naştere etc.) ale unei alte persoane, acest tip de risc este periculos nu atât în sine, prin însuşirea fără drept a unei identităţi, cât prin folosirea ulterioară a acesteia. În contextul actual al evoluţiei criminalităţii, este deseori asociat cu infracţiunile legate de mijloacele de plată, în special cele electronice.
Furtul de identitate în mediul virtual se poate face prin diferite metode, ca de exemplu:
 Phishing – este o formă de furt de identitate utilizat de obicei în legătură cu cardurile bancare şi plăţile online. Presupune transmiterea unor mesaje care atenţionează utilizatorul asupra faptului că informaţiile privind contul său de pe un anumit site au expirat, au fost compromise sau pierdute. Aceste mesaje apar ca fiind trimise din partea site-ului. Se solicită totodată transmiterea unui e-mail sau accesarea unui link care va fi redirecţionat la un site fals (o clonă a întregului site original) unde i se solicită introducerea numărului cardului, a codului PIN şi a altor date de identificare, după caz.
 Pharming – prin folosirea de programe malware, la încercarea de accesare a unor site-uri, redirecţionează utilizatorii către domenii clonate ale paginii respective, de unde datele lor pot fi descărcate.

3. CYBERBULLYING – hărţuirea online este o formă tot mai actuală şi mai frecventă de abuz îndreptat împotriva copiilor. De la mesaje care conţin ameninţări, remarci cu tentă sexuală ori rasistă şi jigniri până la publicarea în spaţiul public virtual (reţele de socializare, forumuri) de zvonuri, date reale şi filme/fotografii reale ori contrafăcute cu scopul de a defăima sau pune într-o situaţie de inferioritate, cyeberbullying-ul poate avea efecte devastatoare asupra unui copil, care, fiind în plină formare a personalităţii sale, riscă să dezvolte fobii, tendinţe izolaţioniste, violenţă.

4. DEPENDENŢA – utilizarea necontrolată, patologică a Internetului poate avea un impact negativ asupra performanţelor şcolare, a relaţiilor de familie şi asupra stării emoţionale a adolescenţilor, fiind un comportament cu semne şi simptome similare cu cele ale oricarei alte dependenţe. Pe lângă riscurile asociate unei adicţii (izolare socială, probleme de sănătate cauzate de autoneglijare, reyultate slabe şi absenţe la şcoală etc.) dependenţa de internet poate creşte semnificativ riscul infectării calculatorului cu programe malware.

5. PORNOGRAFIA INFANTILA – temă distinctă

III. PREVENIRE ŞI CONŞTIENTIZARE

Rata de utilizare a internetului de către tineri în România a înregistrat o evoluţie explozivă în ultimii ani, ajungând la cote de peste 90% în mediul urban în rândul celor cu vârsta de peste 16 ani. Mai mult decât atât, este în scădere continuă media de vârstă de la care începe accesarea internetului, ajungându-se în ultimii ani la situaţii în care copii de 8-10 ani accesează internetul singuri şi îl utilizează în mod frecvent.
Un ritm asemănător de dezvoltare cunoaşte şi utilizarea telefoanelor de tip smartphone de către tineri şi accesarea internetului de pe aceste dispozitive.
În acest context, reducerea riscurilor de victimizare a tinerilor în mediul online reprezintă o provocare nu doar pentru reprezentanţii autorităţilor cu atribuţii în domeniu, ci pentru întreaga societate.
Pentru a contribui eficient la diminuarea acestora, reprezentanţii poliţiei trebuie să colaboreze cu membrii societăţii, atât pentru combaterea activităţilor ilicite derulate în mediul virtual, cât şi în iniţierea de activităţi de informare şi conştientizare a cetăţenilor cu privire la măsurile de reducere.
Pentru a maximiza efectul activităţilor de prevenire, poliţiştii trebuie:
 Să deţină şi să îşi îmbunătăţească în permanenţă cunoştinţele tehnice şi practice referitoare la problemele apărute odată cu navigarea pe internet;
 Să colaboreze cu celelalte autorităţi şi organizaţii cu interes în domeniu;
 Să-şi concentreze eficient eforturile în cadrul activităţilor derulate prin corelarea informaţiilor transmise cu publicul ţintă destinatar.
În realizarea demersului informativ preventiv împotriva victimizării, poliţiştii vizează două categorii sociale ca public ţintă: copiii şi părinţii.

1) RECOMANDĂRI PENTRU PĂRINŢI
Recomandările adresate părinţilor trebuie să vizeze:
 Elemente generale privind fenomenul:
 Să conştientizeze existenţa riscurilor asociate navigării pe internet şi să cunoască în ce mod pot fi expuşi copiii lor la acestea;
 Să comunice deschis cu copiii lor despre Internet, despre beneficiile şi pericolele existente în lumea virtuală. Comunicarea trebuie să îmbrace forma unui dialog între părinte şi copil, nu a unui monolog. Copilul trebuie să ştie că poate discuta cu părinţii despre orice aspect întâlnit în lumea virtuală;
 Să stabilească împreună cu copiii reguli de utilizare a internetului şi să urmărească respectarea lor de către aceştia;
 Să nu restricţioneze excesiv şi nejustificat accesul copiilor la internet;
 Să le prezinte copiilor riscurile la care se pot expune în mediul online. Ei trebuie învăţaţi că, deşi utilizarea internetului are o multitudine de efecte benefice, nu este în totalitate lipsită de pericole;
 Să se asigure că ştiu parola/parolele de acces ale copiilor la contul de email, reţele de socializare etc. şi să fie atenţi la „prieteniile” online pe care ei le întreţin. De asemenea, să încerce să cunoască programele şi aplicaţiile folosite de copii pe dispozitivele de accesare a internetului.
 Soluţii tehnice de control parental al posibilităţilor de navigare a copilului pe internet:
 Soluţii complete de aplicaţii antivirus actualizate;
 Programe de filtrare care pot bloca automat accesul copiilor către anumite categorii de site-uri;
 Motoare de căutare pentru copii (ex. Google Search Engine for Kids) – acestea filtrează automat rezultatele căutărilor de pe internet, excluzând paginile inadecvate minorilor.

 Semne de recunoaştere a posibilei expuneri la risc în mediul online a copilului – acest subiect este unul extrem de sensibil, mulţi părinţi având tendinţa de a-şi „apăra” copiii, refuzând nejustificat (necunoaştere a fenomenului, pudoare excesivă etc.) discuţiile sau acceptarea existenţei unora din aceste semne:
 Copilul petrece perioade foarte mari de timp singur pe internet, în special noaptea;
 Începe să cheltuiască sume de bani mai mari decât cele puse la dispoziţie de părinţi sau, din contră, solicită acestora, în mod nejustificat, astfel de sume;
 Părinţii găsesc materiale pornografice în calculatorul/lap-top-ul/tableta/telefonul copilului;
 Copilul primeşte telefoane de la persoane necunoscute ori sună astfel de persoane şi se fereşte de părinţi când vorbeşte;
 Are tendinţe de izolare faţă de familie şi prietenii apropiaţi;
 Foloseşte conturi de internet (mail, reţele de socializare) care nu îi aparţin sau altele decât cele pe care le cunosc părinţii.
 Posibilităţi de raportare a posibilelor abuzuri –
 Sesizarea directă a organelor de poliţie competente – www.efrauda.ro;
 Solicitarea de sprijin ONG-urilor care gestionează website-uri în domeniu. Ex. www.safernet.ro sau www.sigur.info.
2) RECOMANDĂRI PENTRU COPII – o problemă în abordarea tinerilor cu privire la siguranţa în mediul virtual este aceea a lipsei de experienţă, coroborată cu gradul foarte redus de conştientizare a pericolelor ce-i pot ameninţa în mediul online. Sintagma „mie nu mi se poate întâmpla” este foarte prezentă în modul lor de a gândi şi acţiona.
Printre recomandările ce pot fi adresate copiilor pe această temă, putem menţiona:
 Fiţi prudenţi în a oferi persoanelor cunoscute pe Internet informaţii personale despre tine sau familia ta, cum ar fi: numele, vârsta, CNP-ul, numărul de telefon, fotografii personale, adresa, şcoala la care înveţi; dacă anumite persoane insistă să afle aceste detalii, anunţă-ţi imediat părinţi, căci este foarte probabil că au intenţii necurate;
 Nu spune parola de la e-mail-ul tău altor persoane în afara părinţilor; dacă le comunici această parolă prietenilor sau altor persoane, acestea pot trimite mesaje jignitoare în numele tău sau pot intra pe site-uri interzise;
 Prietenii din mediul online trebuie sa fie doar persoane pe care le cunoaşteţi în realitate. Nu accepta niciodată să te întâlneşti direct cu o persoană pe care ai cunoscut-o pe Internet; oamenii pot fi foarte diferiţi de ceea ce au pretins că sunt şi astfel poţi deveni victima traficului de persoane şi a altor întâmplări tragice. Nu folosi telefonul personal pentru a suna pe cineva cunoscut pe Internet;
 Manifestaţi atenţie în utilizarea reţelelor de socializare. Este de preferat să restricţionaţi accesul la acestea, astfel încât să poată fi vizualizate dor de către prieteni;
 Evită să postezi pe Internet fotografii cu tine sau cu familia ta; acestea sunt personale şi nu trebuie să ajungă la cunoştinţa oricui navighează pe Internet; ele pot fi folosite pentru a vă face rău, ţie sau celor apropiaţi;
 Nu uita că nu tot ceea ce citeşti sau vezi pe Internet este adevărat! Informaţiile aflate pe o pagină web pot fi postate de oricine, adult sau copil, multe din ele fiind neverificate sau eronate; de asemenea, fotografiile sau filmele pot fi modificate pe calculator şi pot înfăţişa situaţii care nu s-au petrecut niciodată;
 Nu instala pe dispozitivul tău programe sau aplicaţii fără a-ţi consulta părinţii. Ele pot conţine malware şi produce pagube irecuperabile;
 În cazul în care primeşti pe e-mail mesaje de la persoane necunoscute, nu le deschide; de asemenea, nu accesa link-uri sau ataşamente primite odată cu astfel de mesaje;
 Dacă cineva te face să te simţi inconfortabil pe Internet, poţi oricând să renunţi la comunicarea cu acea persoană. Nu eşti obligat să stai pe Internt mai mult decât consideri tu şi nici să suporţi ceea ce îţi provoacă neplăcere sau teamă; poţi oricând să îi scoţi de pe lista de contacte pe cei cu care nu vrei să mai comunici!
 În cazul în care o persoană cu care comunici pe internet te jigneşte, te ameninţă, îţi transmite mesaje cu tentă sexuală, îţi cere să îi trimiţi poze nud cu tine sau îţi trimite poze cu conţinut pornografic, te îndeamnă să consumi alcool ori droguri, anunţă-ţi părinţii sau fă o sesizare pe unul din site-urile specializate;
 Cere ajutorul, în orice situaţie, persoanelor în care ai încredere, părinţi, profesori sau prieteni apropiaţi.

Temă întocmită de subcomisar de poliţie Stănică Sorin – ICPC, cu sprijinul ofiţerilor din cadrul DCCO – Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice.

Referinţe:
1) www.safernet.ro;
2) www.sigur.info;
3) www.fbi.gov;
4) www.kidshealth.org;
5) www.unh.edu;
6) www.netsmartz.org;
7) www.kidsmart.org;
8) www.nationalcac.org;
9) www.nspcc.org.

Mod de operare : Sextortion

Suspectul foloseşte un cont pe reţelele sociale (ex: Facebook) ce aparent este utilizat de către o fată şi prin intermediul căruia intră în contact cu potenţiale victime de sex feminin.
La scurt timp după ce începe să se cunoască cu victima, suspectul o invită să utilizeze aplicaţii de video-call (Skype).
În timpul acestor conversaţii victima este convinsă să se dezbrace sumar, fără ca aceasta să ştie că suspectul o înregistrează.
Ulterior suspectul trimite mesaje pe contul de Facebook al victimei prin care acesta o ameninţă că va publica imaginile dacă aceasta nu va expedia o sumă de bani prin sistemul Western Union (în jur de 3000 USD).
Din investigaţiile efectuate s-a stabilit că în unele cazuri au fost folosiţi minori pentru recrutarea victimelor, aceştia primind în schimb sume de bani.

Mod de operare : Kiddies

Situaţii în care grupările de criminalitate informatică recrutează de pe diferite forumuri minori de liceu care au capacităţi native în informatică şi care sunt convinşi în schimbul unor sume mici de bani să creeze diferite aplicaţii informatice ce sunt utilizate ulterior de hackeri în săvârşirea de infracţiuni.