Prevenirea infracţiunilor din sfera criminalităţii organizate şi a infracţiunilor comise cu violenţă

În cadrul săptămânii prevenirii criminalităţii Poliţia va desfăşura întâlniri cu două clase de elevii la Colegiul Tehnic din Târnăveni, unde se vor prezenta de materiale preventive în domeniul de referinţă. Ziua de joi este dedicată prevenirii infracţiunilor din sfera criminalităţii organizate şi a infracţiunilor comise cu violenţă.

PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

A. REPERE LEGISLATIVE
Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, Republicată

În extras
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1
În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)substanţe aflate sub control naţional – drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I–IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului afacerilor interne;
b)droguri – plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I–III;
c)droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I si II;
d)droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;
e)precursori – substanţele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;
f)inhalanţi chimici toxici – substanţele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătăţii;
g)consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală;
h)consumator – persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism;
i)consumator dependent – consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale;
j)program integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri – totalitatea serviciilor de sănătate şi a serviciilor de asistenţă psihologică şi socială asigurate în mod integrat şi coordonat persoanelor consumatoare de droguri, prin unităţile medicale, psihologice şi sociale, publice, private şi mixte;
k)circuit integrat de asistenţă a consumatorilor şi a consumatorilor dependenţi de droguri – totalitatea programelor integrate de asistenţă asigurate consumatorilor şi consumatorilor dependenţi în vederea ameliorării stării de sănătate în sensul bunăstării fizice, psihice şi sociale a individului;
l)program terapeutic – totalitatea serviciilor şi a măsurilor medicale şi psihologice integrate, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenţei psihice şi/sau fizice şi/sau a reducerii riscurilor asociate consumului;
m)program psihologic şi social – totalitatea serviciilor de evaluare, consiliere şi psihoterapie individuală sau de grup şi a serviciilor şi măsurilor sociale, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare şi adaptare continuă pentru fiecare consumator, în vederea înlăturării dependenţei, reabilitării şi reinserţiei lui sociale;
n)circuit terapeutic – ansamblul de programe terapeutice aplicate consumatorului dependent de droguri în mod complex, multidisciplinar, multisectorial şi continuu, având ca scop ameliorarea stării de sănătate;
o)evaluare – determinarea caracteristicilor psihologice şi sociale ale consumatorului de către centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în vederea includerii şi supravegherii consumatorului într-un program psihologic şi social de către managerul de caz.

CAPITOLUL II
Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional

Art. 2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 3
(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 4
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Art. 5
Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 6
(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.
(3) Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.

B. DICȚIONAR DE TERMENI
Droguri
Dependență (fizică și psihică)
Toleranță
Sevraj
Precursori

Ce este un drog?
 Este acea substanţă care, după ce se metabolizează într-un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcţii (conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii).
 Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și(sau) psihică ori tulburări grave ale activității mentale, percepției, comportamentului, cunoștinței.
 DROGUL – este substanţa licită sau ilicită al cărei consum (din motive medicale sau din alte motive) determină fenomene de dependenţă şi toleranţă. (Ex: alcoolul, tutunul, tranchilizantele, amfetaminele, cannabis, cocaina, opiul şi derivaţii săi, methadona, LSD, solvenţii).

Ce este dependenţa de droguri?
 Este starea psihică sau/şi fizică care rezultă din interacţiunea unui organism viu cu o anumită substanţă sau medicament, caracterizată prin modificări de comportament şi/sau alte reacţii ale acestuia, însoţită întotdeauna de nevoia imperioasă de a lua acea substanţă în mod continuu sau periodic, pentru a resimţi efectele produse iniţial şi, uneori, pentru a evita suferinţa organismului.
 DEPENDENȚA – este fenomenul caracterizat prin nevoia imperioasă sau persistentă de a continua utilizarea drogului, ignorând consecinţele în plan fizic, psihologic şi social, în scopul obţinerii unei stări de bine sau pentru a evita starea de disconfort generată de întreruperea consumului substanţei respective.

Ce este toleranţa?
 Acest concept se referă la capacitatea unui drog de a produce o diminuare treptată a efectelor psihice şi psihologice asupra consumatorului, la administrări repetate ale substanţei respective, în aceeaşi doză.
 Toleranţa dobândită conduce la:
 administrarea unei cantităţi din ce în ce mai mari de drog, pentru a obţine efectele resimţite după prima doză;
 reducerea intervalului dintre administrări;
 schimbarea căii de administrare (de la prizare la injectare).

SEVRAJUL
 Denumit şi „sindrom de abstinenţă” reprezintă un ansamblu de simptome fizice şi psihice, ce apare la întreruperea administrării unei substanţe psihoactive, la administrarea unei doze insuficiente din această substanţă sau după administrarea unui medicament cu proprietăţi antagoniste faţă de cea psihoactivă.
 Se manifestă prin apariţia unor tulburări organice (dureri musculare şi osoase puternice) şi prin simptome opuse acţiunii substanţei administrate.

TOXICOMANIA reprezintă starea de intoxicaţie periodică sau cronică determinată de consumul repetat al unui drog.

SUPRADOZA se referă la introducerea în organism a unei cantităţi mai mari de substanţă decât poate suporta acesta şi care poate produce moartea.

PRECURSORII
Precursorii sunt substanţe utilizate frecvent la fabricarea ilicită de stupefiante şi substanţe psihotrope .
Categoria Ia
 Efedrina şi pseudoefedrina – obţinerea metamfetaminei
 Ergotamina şi ergometrina – obţinerea LSD
 P2P sau BMK – obţinerea amfetaminei şi metamfetaminei
Categoria a IIa
 Anhidrida acetică – obţinerea heroinei
 Acid fenilacetic – obţinerea metamfetaminei şi P2P
 Permanganat de potasiu – agent de oxidare pentru îndepărtarea impurităţilor din pasta de coca
C. CLASIFICAREA DROGURILOR

Drogurile pot fi clasificate după diferite criterii:
1) modul de obţinere;
2) modul de acţiune asupra Sistemului Nervos Central (SNC);
3) efectul acţiunii;
4) compoziţie chimică;
5) încadrare legală;
6) tipul de dependenţă.

1. Luând în consideraţie modul de obţinere, drogurile de abuz sunt:
 naturale: opiul și opiaceele realizate din latexul macului opiaceu(Papaverum Somniferum); cocaina din frunzele de coca (Erytroxylon Coca); cannabisul și rășina ce se pot realiza din planta Cannabis Sativa (ori alte plante din aceeași specie); mescalina din Cactus Peyote; alte plante cu proprietati halucinogene;
 semisintetice – realizate prin procedee chimice pornind de la o substanta naturală, extrasă dintr-un produs vegetal: heroina, LSD-ul, oxicodonul, oximorfona, codeinona, hidromorfonul, hidrocodonul;
 sintetice – elaborate în întregime prin sinteze chimice: amfetaminele, dextromoramidul, sintalgonul (metadona), petidina (mialgin), piritramida (dipidolor), pentazocina (fortral), fentanilul, psylocibina și psylocina, L.S.D.-25, harmalina, designer-drugs ori alte substante psihotrope obținute în laboratoarele clandestine ale traficanților (ecstasy). Aici sunt inclusși, de asemenea, solvenții volatili și alte produse cu proprietăți asemănătoare drogurilor.
Trebuie menţionat faptul că unele droguri de abuz sunt obţinute atât pe cale sinteticã, cât şi pe cale semisintetică, de ex.: LSD-ul, heroina.

2. După modul de acţiune asupra Sistemului Nervos Central (SNC), drogurile de abuz pot fi grupate în :
 stimulente ale SNC: majore (amfetaminele, cocaina), minore (nicotina, cafea, ceai, cacao, coca-cola etc.);
 depresive ale SNC: alcoolul, opiaceele (opiu, morfina, heroina, codeina), barbituricele și tranchilizantele;
 perturbatoare ale SNC: halucinogenele (LSD, mescalina), cannabisul (marijuana, hașiș, ulei de hașiș), inhalantele (solvenți și substanțe volatile) și drogurile de sinteza (ecstasy).

3. După efectul acţiunii, drogurile de abuz se clasifică astfel :
 stupefiante: morfina, cocaina, THC-ul;
 halucinogene: psilocina, LSD-ul.
Se cunoaşte faptul că efectul acţiunii unui drog de abuz este în funcţie de doza administrată; astfel, amfetaminele pot avea acţiune stimulentă asupra SNC, stupefiantă sau halucinogenă, pe măsură ce doza administrată este mai mare.
LSD-ul poate acţiona foarte diferit asupra funcţiilor vitale ale organismului; astfel, o doză mare administrată pentru prima dată unui neiniţiat în consumul acestui drog poate provoca moartea acestuia.

Drogurile mai pot fi clasificate după:
4) structura chimică:
 compuşi cu nucleu fenantrenic: heroina, hidromorfonul, oximorfonul, oxicodonul;
 derivaţi de fenilpiperidină: petidină, fentanil;
 derivaţi de difenilmetan: metadonă, dextromoramid;
 derivaţi de benzomorfan: pentazocină (fortral).

5) încadrarea legală:
– droguri de mare risc, fără utilizare terapeutică (Tabel I – L. 143/2000);
– droguri de mare risc, cu utilizare terapeutică (Tabel II – L. 143/2000);
– droguri de risc (Tabel III – L. 143/2000);
– precursori (Tabel IV – L. 143/2000);

6) tipul de dependenţă pe care îl induc: psihică, fizică, mixtă.
Stupefiantele (morfina, cocaina, THC-ul), dacă sunt consumate excesiv, conduc la dependenţă şi inhibă centrii nervoşi ai cortexului, provocînd o stare de inerţie psihică şi fizică.
Halucinogenele deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează, afectează în particular percepţia vizuală şi generează iluzii senzoriale. Apar dificultăţi în a distinge realul de imaginar. Luate în doze mari, produc halucinaţii. Se percep sunete şi imagini care nu există în realitate. Halucinogenele induc numai dependenţă psihică.

D. CAUZELE ȘI CONDIȚIILE FAVORIZATOARE ALE CONSUMULUI DE DROGURI
Curiozitatea – tentația „fructului oprit”. Cei mai mulți tineri încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri.
Teribilismul – Consumul de droguri poate fi incitant și provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi opriți de cuvinte ca “pericol” fiindcă dorința de senzații tari este mai puternică.
Puteți fii priviți de ceilalți în mod pozitiv și dacă nu consumați droguri! Alegeți dintre alternative!
Lipsa de maturitate și de responsabilitate – insuficientă experiență de viață pentru a înțelege urmările consumului de droguri.
Anturajul, presiunea de grup – Este foarte important să știți cum să spuneți “NU”, ceea ce demonstrează că aveți o personalitate puternică.
Încercați să fiți voi înșivă chiar dacă ceilalți gândesc diferit.
Probleme (legate de familie, prieteni, școala) – Unii tineri consumă droguri pentru a ascunde sau a depăși problemele zilnice pe care le au: divorțul părinților, abuzul sau indiferența familiei, dificultățile de la școală.
Trebuie să înțelegeți că utilizarea drogurilor amână doar aparent și temporar problemele. Problemele continuă să existe și să se agraveze.
Izolarea de colectivitate și societate – Consumul de droguri poate fi o reacție la probleme ca izolarea sau disprețuirea de sine.
Este foarte important să cereți ajutor și să vă rezolvați problemele fără a consuma droguri.
Influența mass-mediei – adolescenții sunt tentați să copieze comportamente mediatizate (din filme)
Pierderea unei persoane dragi – moartea sau despărțirea de o persoană apropiată care provoacă o suferință puternică și poate determina dorința de a evada din realitate.

E. INDICI CARE POT SUGERA CONSUMUL DE DROGURI
schimbarea bruscă a comportamentului;
treceri fără motiv de la veselie la tristețe, uneori chiar agresivitate neobișnuită;
pierderea apetitului alimentar;
pierderea gradată a interesului pentru scoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;
stări de somnolentă și apatie necaracteristice;
dispariția banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;
pete neobișnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;
schimbarea grupului de prieteni, precum și tendința de tăinuire a acestor “prieteni”.
Planşa anexă nr.1

Mac opiaceu Opium Heroină

Cocaină – crack Arbust de Coca Cocaină

Cactus Peyote (Mescalina) LSD Ciuperci halucinogene
Planta Cannabis Marijuana Rezină de Cannabis

Amfetamina Ecstasy Metamfetamina

F. PREZENTARE DROGURI

1. CANABISUL sau CANNABIS SATIVA, cunoscut şi sub denumirea de cânepă, este o plantă anuală care creşte în zone calde sau temperate.

Este singura plantă din lume care biosintetizează compuşi chimici numiţi cannabinoizi (aproximativ 66). THC – tetrahidrocannabinol este cel mai important dintre ei.

 Ce produse vegetale se obţin din cânepă?
Marijuana
Haşiş (Rezina de Cannabis)
Ulei de Haşiş

 Care este principiul activ al produselor vegetale obţinute din cânepă?
THC – tetrahidrocannabinol . El a fost descoperit la mijlocul anilor `60 și s-a răspândit ca drog recreațional în Europa de vest.
Concentraţia THC – ului variază în funcţie de produsul vegetal:
 0,5 – 5% în Marijuana
 5 – 15% în Haşiş
 10 – 30% în Uleiul de Haşiş
Tetrahidrocarbinolul, substanța activă din Canabis, rămâne înmagazinat în sistemul nervos central și în organele reproductive vreme de săptămâni.
 Ce înseamnă Marijuana?
Este un produs care se prepară din inflorescenţe ale plantei Cannabis sativa, din care nu s-a extras răşina, însoţite sau nu de frunze şi seminţe

Cum se consumă Marijuana?
Se fumează rulată sub formă de ţigaretă, ca atare sau în amestec cu tutun(joint)
Se fumează folosind pipe artizanale.

THC nu este uşor solubil în apă, dar se dizolvă uşor în grăsimi. Fiind o substanţă liposolubilă se depozitează în ficat, plămâni, creier şi alte organe.
• Efectele de moment ale marijuanei dispar după două sau trei ore.
• Fumul de Marijuana dintr-o țigaretă are efect nociv asupra aparatului respirator, similar cu cel produs de 16 țigarete de tutun, și anume laringite cronice, tuse, răgușeală, bronșită și alte simptome comune cu cele ale fumătorilor de tutun.
• După două zile de la consumul de Marijuana, se mai găseşte încă în urină ¼ din cantitate totală de THC inhalat. Persistă în urină până la trei zile, iar în sânge de la două la patru săptămâni.
 Ce înseamnă Haşiş?
Când perii glandulari (de pe frunzele tulpinii superioare şi ai inflorescenţelor) se sparg, răşina se revarsă.
Materialului rezinos este scuturat şi răzuit, apoi presat sub formă de plăci sau batoane.

Cum se consumă?
Se fumează ca atare sau în amestec cu tutun, sub forma unor ţigarete artizanale.

 Uleiul de Haşiş
Substanţă cu aspect de ulei vâscos, dens, brun închis, cu miros specific.
Se fumează, după aplicarea lui pe foiţa de ţigară.

 Riscuri datorate consumului de Cannabis

Pe termen scurt:
Schimbări de dispoziție de la euforie la depresie
Scăderea puterii de concentrare mentală
Greutate în vorbire
Oboseală, pierderea interesului pentru orice activitate
Scăderea memoriei și a abilității de învățare
Scăderea tonusului muscular, stare de somnolenţă uşoară
Accelerarea ritmului cardiac, ocazional reacţii de nelinişte şi teamă
Tuse şi iritarea gâtului, scade cantitatea de salivă și gura rămâne f. uscată
Înroșirea ochilor

Pe termen lung:
Bronşite şi boli ale aparatului respirator deoarece fumul frunzelor de cânepă este mult mai nociv decât în cazul tutunului
Anxietate
Depresie
Tulburări ale somnului
Foame sau anorexie
Alterări ale memoriei şi capacităţii de judecată
Tulburări sexuale (poate produce sterilitate la bărbați)

2. OPIACEE

Opiul se obține din mac (soiul Papaver somniferum) prin incizarea, după o anumită tehnică, a capsulelor de mac, ce elimină astfel un suc lăptos care, în contact cu aerul, se transformă într-o masă brună. Opiul brut este constituit dintr-un amestec de gumă, grăsimi, materii pectice, albumine, rășini și 25 de alcaloizi(ex: papaverină, codeină, morfină etc.)
Din opiul brut, în 1808, un chimistul german Serturner a obținut pe cale chimică morfina. Morfina se administrează contra durerilor puternice la bolnavii de cancer, în infarctul miocardic, șocuri traumatice etc. Morfina utilizată în cantități mari, chiar și sub formă de medicament, duce la toxicomanie.
OPIACEELE (morfină, codeină etc.) sunt substanțe derivate din opiu și utilizate în terapeutică ca analgezice, anesteziante, antitusive, antidiareice, antidoturi în caz de intoxicație cu heroină. Ele reduc sensibilitatea față de stimulii fizici și psihici, diminuează durerea, teama și anxietatea. Dependența și toleranța apar după câteva zile de folosință chiar și a unor doze mici.
Subiectiv, individul în cauză este într-o stare de vis, este euforic, fără anxietate și tensiune. Pofta de mâncare și apetitul sexual se diminuează.
Obiectiv, consumatorul de drog este orientat în realitate, dar sedat, indiferent la tot ceea ce se întâmplă în jur, chiar letargic, prezentând o vorbire greoaie.

Supradozarea determină adesea moartea prin edem pulmonar sau depresia sistemului nervos central. Supradozarea poate fi datorată consumului acestor substanțe împreună cu alcoolul, care le potențează efectul.
Unele efecte secundare se datorează unor aditivi cu acțiune iritantă sau infecției generate de modul de administrare prin injecție. În acest context sunt de menționat: hepatita, SIDA, osteomielita tetanosul, abcesul local, microembolia pulmonară.
Abstinența determină starea de deprivare a organismului de drog, manifestată prin starea de rău, nervozitate anxietate, dureri musculare, transpirație, lăcrimare, chiar și convulsii, intensitatea acestor simptome, variind in funcție de gradul dependenței la drog.
Reabilitarea prin dispariția simptomelor de abstinență apare după o perioadă de 7-10 zile de la întreruperea drogului, chiar și fără un tratament adjuvant.

 Opiul este folosit de toxicomani și consumat în diferite feluri: fumat, masticat, amestecat în lapte sau alimente, băut sub formă de decoct sau infuzie, chiar utilizat sub formă de supozitoare. Consumul de opiu presupune, în mod obligatoriu, o anumită toleranță organică, iar efectele pot diferi de la individ la individ, de la o stare de calm la una de extaz sau durere violentă, putând provoca chiar moartea. Opiomania deteriorează memoria, diminuează apetitul și înrăutățește funcțiile ficatului.

 Heroina este un derivat al opiului, obținut la sfârșitul secolului 19 prin sintetizarea morfinei. A fost folosită un timp în tratamentul afecțiunilor respiratorii, are o acțiune analgezică de 5-10 ori mai puternică decât morfina, dar și mai toxică. Provoacă obișnuință după 1-2 injectări. Datorită caracterului său nociv, heroina nu se mai produce licit de către nicio firmă. Aspect: pulbere cristalină, albă, amară, fără miros, solubilă în apă.
Heroina este catalogată ca un drog foarte puternic, ce poate produce euforie. Senzația de euforie dispare și se instalează toleranța. La administrarea intravenoasă, datorită liposolubilității sale crescute, heroina are putere de penetrare mai rapidă în organe decât morfina. Produce dependență fizică și psihică. La doze mari, persoana nu mai poate fi trezită, pupilele nu mai reacționează la lumină, pielea este rece, umedă, albastră, respirația f adâncă, intră în comă și moare.
Sevrajul apare la 8-12 ore de la ultima doză și se manifestă prin: umezirea ochilor, curgerea nasului, transpirație, căscat strănut, tremurături, piele de găină. Manifestările ating punctul culminant la 48-72 de ore, când subiectul are tensiune ridicată, bătăile inimii rapide, o stare de slăbire generalizată. Frisoanele, greața, voma, transpirația abundentă, durerea în oase și în mușchi, crampele și diareea finalizează starea de sevraj și dispar în cazul în care subiectul supraviețuiește.
3. COCAINA este un alcaloid care se obține din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon Coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului nervos central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc dependența consumatorului. Subiectul simte o creștere a bunei dispoziții, a atenției și a energiei. Apetitul și nevoia de a dormi sunt suprimate.
Cum se fabrică:
Frunzele de coca, după ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafețe pardosite, sunt amestecate cu kerosen și carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolvă în kerosen. Soluția este filtrată și se elimină reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obține sulfatul de cocaină sau pasta de bază care se precipită și se depune pe fundul vasului. Odată prelucrată, această pastă este pusă la uscat înainte de a fi purificată, pentru eliminarea kerosenului și a altor impurități reziduale. Pentru aceasta se adaugă din nou acid sulfuric și permanganat de potasiu. După filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăși filtrat și uscat. Din pasta purificată obținută, cocaina este izolată prin adăugare de acetonă sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă acid clorhidric și alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se comercializează.
Efectele consumului de cocaină:
 În prima fază efectul este reconfortant şi euforizant, dispare senzaţia de foame şi oboseală, după care se manifestă apatia, somnolenţa.
 Consumatorul de frunze de coca are o capacitate de munca redusă, nu se poate concentra, îşi pierde dexteritatea şi este incapabil să-şi asume responsabilităţi.
 În rândul consumatorilor de frunze de coca sunt foarte răspândite hepatitele, datorită suprasolicitării funcţiilor antitoxice ale ficatului, tulburări ale aparatului digestiv şi ale sistemului nervos.
 Pielea se îngălbeneşte, apar dureri cumplite de cap şi anemie. Epuizat din cauza insomniei şi a lipsei de apetit, bolnavul acuză suferinţe complexe şi, în cele din urmă, moare de cașexie (tulburare metabolică profundă, caracterizată prin pierderea masivă în greutate, atrofie musculară, tulburări trofice, astenie etc.).
 Intoxicația acută cocainică apare după consumul de doze masive de cocaină(20-50mg) și are următoarele simptome: durere de cap intensă, puls rapid, creștere a tensiunii arteriale, dilatare pupilară, creștere a frecvenței respiratorii, grețuri, vărsături, halucinații, crize convulsive, apoi scade brusc tensiunea și drogatul moare. Cocaina e f. toxică pentru inimă și îi produce leziuni ireversibile. La efort toxicitatea cocainei e ff. mare – vezi sportivii care au murit subit prin stop cardiac în timpul concursului fiindcă s-au dopat.

Sub ce forme se găseşte COCAINA?
 Cocaina bază (basuca) – puritate de 35% , fumată ca atare sau în amestec cu tutun sau marijuana
 Cocaină hidroclorică – cocaina de stradă, concentrație 25-35% amestecată cu diluanți sau adulteranți. Poate fi injectată sau prizată fiind solubilă în apă.
 Crack – cocaină bază liberă, obținută prin extracție cu solvenți, poate atinge o concentrație 100%, e insolubilă în apă, se fumează.

Cum se consumă COCAINA?
 Prizarea nazală
Prizarea nazală(sniffing) de clorhidrat de cocaină(pudră amestecată cu acid boric) provoacă leziuni ale septului nazal, până când cartilajul se necrozează, ca urmare a permanentei deficienţe circulatorii locale.
Cocaina clorhidrat nu este consumată prin fumare deoarece temperatura la care se transformă în vapori este foarte mare și apropiată de temperatura la care arde.
 Injectare intravenoasă – se asociază cocaina cu opiacee, opioide, alcool etc.
 Fumatul așa numitului Crack. Sub influența căldurii scoate un zgomot ca un țipăt, la fel ca și cum ar crăpa și de aici și numele care i s-a conferit în argoul străzii. Se mai numește și „rocks” pe stradă.
Cocaina bază este insolubilă și de aceea nu poate fi consumată prin prizare sau injectare. În schimb, temperatura de vaporizare a cocainei bază este scăzută și o face potrivită pentru inhalare. Crack-ul este un drog f. puternic, determină o intensă dependență, iar depășirea dozei produce moartea. Un toxicoman mediu consumă 3 gr.pe zi și un mare toxicoman ajunge la 5 gr.pe zi. Dorința de crack este atât de intensă încât toxicomanii ucid ușor pentru bani și drog.

 Se poate amesteca cu tutun şi să fie fumată

Alte forme de utilizare ale cocainei:
 masarea gingiilor cu cocaină pulverulentă
 inhalarea de produse volatile cu cocaină: se pune cocaina într-o pungă dimpreună cu eter, antitusive, substanțe volatile, aerosoli – din care copilul inspiră până la golirea pungii. Survine în timpul aspirări o stare de beție gravă care de cele mai multe ori provoacă moartea.
 mestecarea frunzelor de Eritroxylon Coca. În America de Sud, localnicii mestecă 2-3 ore o cantitate de 50-200 gr. de frunze amestecate cu cenușă (pentru alcalinizare se adaugă cenușă și astfel se eliberează cocaina mai ușor din frunze).
 consumarea de vin cu adaos de cocaină. Când oamenii consumă cocaină împreună cu alcool, combină pericolul pe care-l prezintă fiecare dintre ele şi îşi supun corpul unui experiment chimic complex. Cercetătorii au descoperit că ficatul uman combină cocaina cu alcoolul producând o a treia substanţă numită cocaetilenă, care intensifică efectele euforice ale cocainei, crescând în acelaşi timp riscul morţii subite.

4. METAMFETAMINA (methamphetamine) metilamfetamină, numele popular fiind “meth” sau “speed” este un drog psihostimulent care cauzează stări de euforie și excitație. Toxicomanul urmărește în general efectul stimulator, de înlăturare a senzației de oboseală, de îmbunătățire a performanțelor fizice și intelectuale, de scădere a apetitului. Metamfetamina se strecoară la nivelul neuronilor și sporește cu mult cantitatea de dopamină eliberată în mod natural de creier. De aici starea de euforie și excitație, dar și dependența acută, care se poate instala încă de la primul consum. La repetarea administrării, agitația și halucinațiile iau locul stărilor plăcute de euforie și bună dispoziție.
Acest drog mai este cunoscut sub diverse denumiri argotice, precum: Meth, Crank, Speed, Ice, Crystal, Glass, Tweak, Poor Man’s Cocaine, Yaba sau Snot.
Efectul metamfetaminei este de 3 ori și jumătate mai puternic decât cel al cocainei și de 6 ori mai intens decât sistemul natural de funcționare a organismului. Poate acționa până la 12 ore sau mai mult, în funcție de cantitate și mod de administrare. Senzația de euforie se manifestă în primele secunde de la consum, iar în cazul în care drogul este fumat, efectul persistă până la 24 de ore. Faza de exaltare este urmată de o stare depresivă teribilă, ce incită la reluarea consumului.
Spre deosebire de cocaină, metamfetamina este metabolizată mai încet. Sunt necesare una până la două zile pentru a fi eliminată o singură doză.
Se poate injecta, înghiți(comprimate “yaba” colorate și cu arome de fructe, capsule), fuma (Ice) sau priza(pulberi). Metoda de administrare intravenoasă este folosită cu precădere de cei care consumă frecvent și au nevoie de doze mari.
Fiind un puternic stimulent al SNC, chiar și în doze mici, poate spori concentrarea și energia fizică, dar scade apetitul și în timp provocă leziuni cerebrale.
Cum acţionează asupra sistemului nervos central?
La doze mici:
 Euforie
 Lipsa somnului
 Scăderea poftei de mâncare
 Accelerarea ritmului respirator
 Transpiraţie mărită
 Creşterea tensiunii arteriale și a temperaturii corporale
 Gura uscată
La doze mari:
 Iritabilitate și paranoia
 Halucinaţii și delir
 Tendinţe violente
 Tremur muscular
 Depresie respiratorie, leziuni ale inimii
 Convulsii, moarte.

METAMFETAMINA este obţinută folosind substanţe chimice toxice, care sunt introduse în organism odată cu drogul.
Reacţia naturală a corpului este de a elimina toxinele şi, datorită mâncărimilor şi scărpinării, apar răni deschise.

5. HALUCINOGENELE – sunt denumite generic mii de substanțe care induc sau generează fenomene halucinatorii de diverse tipuri
– Deformează senzaţiile şi percepţiile celui care consumă substanţa.
– Afectează percepţia vizuală şi generează iluzii senzoriale.
– Consumatorii au dificultăţi în a distinge realul de imaginar.
– Induc dependenţă psihică.

Substanțe halucinogene naturale:
– mescalina – extrasă din cactusul mexican, peyote
– Yage – un alcaliod extras dintr-o liană americană
– Psilocibina – un derivat obținut din ciuperca psilociba
– Atropina, beladona, scopolamina – derivați din solanee
Substanțe halucinogene sintetice:
– DOM (dimetroxiamfetamina) sau STP (serenitate, pace) are efecte asemănătoare amfetaminei sau mescalinei
– TMA (trimetoxiamfetamina) – mai puternic ca mescalina
– și multe altele…

 MESCALINA – Substanţa activă din anumite specii de cactuşi, cum sunt PEYOTE şi SAN PEDRO . Se poate obţine şi pe cale sintetică. Se găseşte în Tabelul-anexă nr. I din Legea nr.143/2000.
PEYOTE
 Denumirea botanică este LOPHOPHORA WILLIAMSII LEMAIRE
 Este un cactus originar din Mexic şi Texas
 Nu are spini, iar partea superioară, de culoare gri-verde, se numeşte “buton”
 Conţine peste 30 alcaloizi, cel mai activ fiind mescalina. Determină halucinații cu animale monstruoase, colorate, impresii luminoase. Este consumat de bărbații din triburile de indieni, în scopuri rituale pentru a face comunicarea cu zeitățile păgâne.
 Se culege numai partea superioară a cactusului, prin tăiere
 Din rădăcina rămasă, poate creşte în trei ani de zile, un alt buton, destul de mare pentru a fi cules

 CIUPERCI HALUCINOGENE
Sunt anumite specii de ciuperci, aparţinând genului PSILOCYBE, care conţin principii active cu proprietăţi halucinogene.
Principiile active din “ciupercile magice” se numesc PSILOCINA şi PSILOCIBINA. Din punctul de vedere al acţiunii halucinogene, cei 2 alcaloizi sunt analogi al LSD-ului. PSILOCINA şi PSILOCIBINA se găsesc în Tabelul-anexă nr. I din Legea nr.143/2000.

Se consumă proaspete sau uscate, învelite în ciocolată sau gătite. O doză de 2-10mg are o durată de acțiune de 4 ore.
După ingestie, ficatul transformă psilocibina în psilocină, aceasta din urmă fiind responsabilă de efectele halucinogene.

Organismul dezvoltă rapid toleranţă la psilocibină şi consumatorul va trebui să mărească doza pentru a obţine acelaşi efect.
Psilocibina are efecte asemănătoare mescalinei dar de cinci ori mai intense. Psilocibina a fost utilizată de pictori care au încercat să-și reproducă trăirile și viziunile după ce s-au trezit din intoxicație.

Efecte ale consumului de ciuperci halucinogene
 Stare de visare
 Ameţeli
 Halucinaţii vizuale, auditive şi olfactive
 Accese de râs şi spaimă
 Depersonalizare
 Anxietate
 Tremurături ale extremităţilor
 Transpiraţie
 Greaţă

 LSD – este un drog semi-sintetic, izolat din “cornul” de secară, formaţiune apărută în spicul de secară ca urmare a acţiunii unei ciuperci. Este cel mai puternic halucinogen cunoscut. Denumirea populară este de acid sau tripi.
Induce dependenţă psihică puternică şi modificări de percepţie a spaţiului şi timpului.
În laboratoarele clandestine se prepară LSD sub formă de soluţie cu care se impregnează bucăţi de hârtie absorbantă. Doza se pune sub limbă şi, după ce substanţa activă intră în organism, hârtia pe care a fost impregnat LSD-ul se aruncă. În formă pură, este incolor, inodor și ușor amar. Se poate prezenta și sub formă de pastile mici numite micropuncte, sub formă de capsule, tablete, fășii de gelatină. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat și prin injecție intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este între 25 și 500 micrograme, însă consumat des, se poate ajunge la 1200 micrograme per doză din pricina toleranței.

100-250 micrograme de LSD va produce o “călătorie” pentru 8-16 ore. Distorsiunea percepţiei şi depersonalizarea pe care o suferă consumatorul de LSD pot dezlănţui crize de panică şi tulburări depresive, cu episoade de nebunie. Consumatorul se crede urmărit şi acţionează violent sau se crede de neînvins şi îşi pune în pericol viaţa, crezând că poate zbura sau că este indestructibil. Primele manifestări în aproape jumătate de oră, iar o senzație de disconfort poate persista mai multe zile după experiență.
Efecte fiziologice pe termen scurt:
 Ameţeală, slăbiciune, somnolenţă
 Greaţă
 Sinestezie (senzaţia de a “mirosi/vedea” sunete, de a “auzi/mirosi” culori)
 Eliberarea de stres prin râs sau plâns
 Halucinaţii vizuale
 Repetarea unor percepţii mai vechi
 Hipervigilenţă şi hiperactivitate musculară reflexă
 Hipertensiune şi hipotermie. Poarte surveni moarte prin accidente cardio-vasculare consecutive hipertensiunii arteriale.
 Transpiraţie şi tremur
Efecte psihologice pe termen scurt:
 Confuzii de percepţie şi cognitive
 Imposibilitatea de a îndeplini sarcini de rutină
 Pierderea percepţiei timpului
 Dificultate în distingerea diferenţelor dintre ficţiune şi realitate – moarte prin accidente în traficul rutier
 Senzaţii intense şi imagini de beatitudine
 Atacuri de panică
 Schimbări de dispoziţie
 ECSTASY

Ecstasy este un drog de sinteză, un stimulent al SNC, dar în acelaşi timp are şi efect halucinogen.

Ce înseamnă “drog de sinteză”?
Droguri care se obţin în urma modificării structurii unor droguri cunoscute, prin introducerea în molecula lor a unor grupări funcţionale sau elemente chimice noi.
Se modifică astfel, total sau parţial, acţiunea farmacologică. Denumirea de XTC(ecstasy) include un număr mare de tipuri de droguri sintetice. Drogul care se comercializează cel mai des pe piața ilicită sub această denumire este MDMA(Metilen-Dioxi-Met-Amfetamină) adică un derivat al metamfetaminei. Metilendioxiamfetamina se găsește în Tabelul-anexa nr. I din Legea nr.143/2000.
MDMA, la fel ca şi metamfetaminele, distruge neuronii producători de serotonină, neurotransmiţător ce joacă un rol direct în reglarea agresivităţii, dispoziţiei, activităţii sexuale, somnului şi sensibilităţii la durere.

Experiența Ecstasy

Faza inițială ………………….la 4 ore după ingestie ……………. Faza finală
Faza de Platou

• Pupile dilatate Stare de bine Extenuare fizică
• Tulburări de vedere Fericire Oboseală
• Greaţă, ușoară senzație de vomă Relaxare Iritabilitate
• Puls accelerat Energie Depresie
• Transpiraţie Încredere Paranoia
• Confuzie, panică Sete puternică
• Încleştarea maxilarului

Care sunt riscurile datorate consumului de Ecstasy?

 Tulburări importante şi imprevizibile ale ritmului cardiac
 Tremurături şi mişcări involuntare ale unor părţi ale corpului
 Senzaţii anormale la nivelul pielii: furnicături şi senzaţii de amorţeală sau arsură
 Puseu de căldură, o coborâre bruscă a presiunii arteriale care provoacă pierderea cunoştinţei
 Uscăciune a gurii (pericol de deshidratare)
 Vedere înceţoşată sau halucinaţii vizuale
 Contracţia involuntară a muşchilor mandibulei (imposibilitatea de a deschide gura)
 Transpiraţie şi greaţă
 Paranoia

În combinaţie cu alcoolul:
– risc crescut, deoarece alcoolul stimulează deshidratarea = pericol de hipertermie şi deshidratare
– determină rapid un curaj exagerat şi supraaprecierea propriilor capacităţi = reprezintă pericol mai ales în traficul rutier
– amplifică efectele biologice negative şi urmările acestora = mahmureală

6. ETNOBOTANICELE sunt un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice. Deși există o listă cu substanțele interzise, autorităților le este practic imposibil să țină pasul cu laboratoarele producătorilor. O simplă schimbare chimică poate scoate un produs în afara listei de produse interzise.

Plantele psihogene sau plantele psihotrope sunt acele plante care produc schimbări în ceea ce privește modul de gândire, de a percepe lucrurile din jur sau dispoziția persoanelor care le utilizează. Aceste plante inhibă emisfera cerebrală stângă unde se găsesc funcțiile ce țin de raționalitate și activează emisfera cerebrală dreaptă a cărei funcție este intuiția.
Plantele halucinogene induc efecte fiziologice și mentale care cuprind în special perturbări ale comportamentului, ale funcțiilor cognitive și ale percepției, care se pot perturba până la instalarea halucinațiilor, adică la modificarea realității.
În componența lor se pot găsi urme de amfetamine, methamfetamine, mefedrona, cocaină, heroină, canabinoizi sintetici. Prafurile rezultate se fumează, se ingeră, se prizează, se injectează și poartă diferite nume precum Magic, Pure, Puff, Strong, Class, Insomnia, Jamaica, Special Cox, Special etc.

Proporția acestor substanțe diferă de la plic la plic, de aceea unii consumatori riscă să consume substanțe impure, amestecuri nocive sau riscă să consume în supradoze. De regulă, se prizează (se trag pe nas) sau se fumează în pipe speciale sau sub forma de țigară.
Consumul de prafuri din plicuri “etnobotanice” pot dezvolta dependență fizică și psihică încă de la primul consum, mai ales în cazul substanțelor care conțin methamfetamine.
Cantitatea de substanță care se consumă o dată (la o priză) încă nu este pe deplin cunoscută, deoarece compușii chimici sunt pulverizați peste amestecurile de plante, iar dozarea nu este foarte exactă, astfel că, în ciuda testelor de laborator efectuate până în prezent, nu se știe câtă substanță chimică se consumă o dată.

Efecte imediate:
Euforie, râs fără motiv, relaxare, imposibilitatea de a se concentra, probleme de raționament logic, iluzii senzoriale, distorsiuni spațio-temporale, halucinații, viziuni autoscopice (iluzia de ieșire din corp), senzație de moarte iminentă, rememorarea amintirilor uitate, senzație de omnisciență (persoana se crede atotcunoscătoare), clarviziuni, sentiment de depersonalizare, frică, angoasă, tristețe, paranoia, amețeală, pierderea poftei de mâncare, deshidratare accentuată, insomnie(3-4 zile), tremur, agitație. Vorbire rapidă dar bâlbâită, iritabilitate, panică, dilatarea pupilelor. Nevoie permanentă de a lua noi doze.

Efecte de supradozaj:
Atac cerebral, furnicături, paranoia, deziluzie, căderea sistemului muscular, cădere renală.

Efecte cronice:
Dependență, pierdere în greutate, psihoză amfetaminică, mai cu seama deprivare de somn.
Plantele etnobotanice, cunoscute pentru efectele sale similare unor droguri ușoare, au ajuns să se regăsească printre “ingredientele” de baza ale unei petreceri între tineri. Pentru că îi eliberează de emoții, inhibiții, tristețe și îi trimit în “al nouălea cer”, din ce în ce mai mulți tineri au devenit consumatori de etnobotanice.