PUNCTUL DE VEDERE: CINEMA ÎN AER LIBER

– Alo? Da, eu sunt… Nu-i de mirare că nu te-am recunoscut…Ai opţiuni noi…
Sunt atât de fericită că mi-ai răspuns. Mi-a lipsit totul – zâmbetul tău în nuanţe portocalii, tonul tău uneori ocupat, dar mai mult liber, hai-hui, … magia momentului închis în jurământul nescris în care am promis că vom fi împreună – cu minute incluse. În semn de prietenie, mi-am luat cel mai avantajos abonament pentru a putea comenta câteva apariţii mai vechi ale tale, închise în sticla televizorului, de data aceasta. Însă în ultimele zile, dorul de ecranul mare, atât de promiţător de vise şi senzaţii noi, al unui cinematograf, m-a cuprins din nou. Intr-o seară cu un generic atât de special, Pop Up Cinema, să ne urăm unii altora un „Bonjour!”, „Hola!”, „Hi!” ori poate un simplu şi călduros „Bună!”, la un eveniment fără precedent în oraş, nonconformist, Cinema în aer liber, sponsorizat chiar de „portocala” care ne-a îndulcit multora dintre noi serile plictisitoare cu vocea unor prieteni apropiaţi sau sms-uri pline cu gânduri bune.
Marele ecran din Centrul oraşului, încoronat de reflectoarele serii – stelele – aprinde lumini, şi, ca la un foc în zori, să mergem să proiectăm pe pânza albă propria încântare. Cinematograful ne-a învăţat mereu să iubim şi să trăim în cuvinte ce poate doar ni le-am imaginat, nu şi rostit. Ne-a urat bun venit în lumi cu totul noi şi neexplorate. Să-i căutăm ochii şi mâinile, marea sau muntele ce le poartă, ce gust au, spre ce culmi vor să ne poarte. Să ne lăsăm inimile să se umple de zvâcnirea fiorilor de adrenalină la fiecare salt spre necunoscut al Omului Păianjen, ori aventurile Eroilor de sacrificiu. Să ne lăsăm pradă magiei cinematografului… Doar el este singurul ce ne îngăduie să trăim dincolo de clipa prezentă, de timpul ce ni s-a dat. Magia îşi pierde din strălucire dacă nu este savurată împreună cu prietenii!

Adela Cândea cls.a VII-a
(câştigătoarea concursului “Cei mai talentaţi elevi”)