PUNCTUL DE VEDERE: DE CE TÂRNĂVENIUL A AJUNS MUNICIPIU?

Răspunsul este simplu, de la început: pentru că îndeplinirea condiţiilor cerute şi pentru că merita această recunoaştere!
Până la reorganizarea administrativă din anul 1968 Târnăveniul era reşedinţa raionului cu acelaşi nume şi care includea şi Blajul. Neavând relaţiile Sighişoarei care a devenit municipiu am rămas simplu oraş, am pierdut o serie de instituţii specifice unui centru de raion, printre care şi Tribunalul, Notariatul de Stat, etc.
În perioada 1968-1980, oraşul nostru a beneficiat de un important volum de investiţii în industrie, lucru care a stimulat şi dezvoltarea altor sectoare. Anul 1990 „găseşte” Târnăveniul cu o populaţie de 30.500 de locuitori, având un număr de 14.800 de locuri de muncă!
Din punct de vedere industrial economic urbea noastră se situa pe locul 2 în judeţul Mureş, după reşedinţa de judeţ, înaintea Reghinului şi Sighişoarei. Legislaţia postdecembristă permite unor aşezări urbane cu statut de oraş să fie ridicate la rangul de municipiu. Aşa se întâmplă ca Blajul să obţină „ridicarea în grad” în anul 1993 cu ocazia împlinirii a 145 de ani de la Revoluţia din 1848. Este adevărat că în acest caz a contat doar istoria şi cultura Blajului.
Condiţiile impuse de Guvern privind puterea economică, numărul locuitorilor, existenţa instituţiilor de învăţământ, de cultură şi sociale, financiar-bancare, de ordine publică, infrastructură etc erau îndeplinite (Judecătorie, Parchet, Carte Funciară, Punct Vamal). Mai fac precizarea că în perioada interbelică Târnăveniul a fost „capitala” judeţului Târnava Mică.
Fără sprijinul parlamentarilor de Mureş, din mandatul 1992-1996 „promovarea” oraşului nostru avea să se întâmple doar în anul 1999. Având un nou statut am avut şi motivaţia de a solicita fonduri financiare pentru a ne dezvolta infrastructura. Nu aveam o sală de sport modernă şi am făcut-o. Am primit fonduri pentru reparaţia capitală a podului rutier peste râul Târnava Mică. Am obţinut fonduri europene pentru a înlocui cel puţin 25 de km de reţele de apă potabilă degradate şi pentru Staţia de transfer de deşeuri menajere. La fondurile europene accesate se vine din partea autorităţilor locale cu o parte de cofinanţare, care se constituie din taxe şi impozite locale (sensibil mai mari pentru zona centrală şi mai mici pentru celelalte zone ale urbei. Au venit şi investitori dar nu în măsura în care să acopere prăbuşirea industriei oraşului.
Pentru cei nemulţumiţi de actuala situaţie a oraşului precizez că la data începerii demersurilor pentru dobândirea statutului de municipiu populaţia depăţea cifra de 30.000 de locuitori şi că nicio întreprindere nu era închisă. Mai era la mijloc şi o anumită mândrie şi dragoste pentru oraşul în care te-ai născut, ai învăţat şi ai muncit!
De precizat că şi municipiile sunt ierarhizate: Bucureştiul, cinci reşedinţe de judeţ, următoarele reşedinţe de judeţ şi la urmă toate celelalte…în total circa 80!
Notă
Oraşul nostru a renăscut în două rânduri, după inundaţiile din 1970 şi 1975. Le-am trăit şi acasă şi în fabrică. În ajutorul nostru a sărit atunci o ţară întreagă. Acum trebuie să ne descurcăm singuri. Sau aproape singuri… Ştim cum? Putem face acest lucru?

ing.Popa Octavian 9 august 2014