Scrisori ale locuitorilor, interceptate de Securitate

Criza din anii ’80 a avut consecințe dramatice asupra întregii Românii. Tudor Curtifan a selectat din volumul „Românii în „epoca de aur”. Corespondență din anii ’80”, coordonat de Liviu Țăranu și publicat la editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, câteva scrisori ale locuitorilor județului Mureș, interceptate de Securitate.

Scrisori interceptate de Unitatea Specială „S”

Scrisorile au fost interceptate de Unitatea Specială „S”, structură din cadrul Departamentului Securității Statului.

Unitatea Specială „S” avea atribuții în domeniul controlului corespondenței.

Majoritatea sunt adresate rudelor sau apropiaților aflați în Republica Federală Germană (RFG), adică Germania de Vest. Expeditorii își strigă disperarea, prezintă situația catastrofală din România și caută soluții pentru emigrare.

Seimen Sara, com. Bălăuşeri, sat Senereuş, jud. Mureş către Henzel Katharina din R.F. Germania:

„…Aici suntem din ce în ce mai strâmtoraţi, mai ales cu alimentele. La trei luni primim 1 kg. de zahăr de familie, pâine puţină şi numai pentru cei încadraţi; colectiviştii şi pensionarii nu primesc. Viitorul este sumbru în faţa noastră…

Notă: Expeditorul se afla în atenția Securității în momentul interceptării

Coraş Augustin, Târnăveni, jud. Mureş, către Bohn Johann din R.F. Germania:

„…Aprovizionarea oraşului este foarte slabă. Nu avem unt de săptămâni de zile şi ce e mai grav, nici pâine nu se găseşte. În schimb ne felicităm, iar primarul ne-a spus într-o şedinţă că am mâncat prea multă pâine anul trecut şi acum trebuie să facem economie…”.

Pitters Gerlinde, sat Seleuş, jud. Mureş, către Pitters Samuel din R.F. Germania:

„…Puteţi să fiţi fericiţi că sunteţi acolo, căci aici este foamete. Am început să mâncăm pâine neagră. Zahăr şi ulei n-am mai văzut de mult. Din Sighişoara nu putem cumpăra nimic, căci se dă pe buletin numai celor din oraş. Totul este catastrofal. Trebuie să te descurci cum poţi….”.

Tisch Katharina, Sighişoara, jud. Mureş, către Roppelt Iohann din R.F. Germania:

„…Peste tot sunt cozi interminabile. Brânză şi unt nu se găsesc, carne deloc, zahăr, ulei şi făină primim pe liste, cu buletinul, câte 1 kg. de persoană pe lună. Pâine avem la trei zile…”.

Ungar Mihail, com. Severeuş, jud. Mureş, către Ungar Iohann din R.F. Germania:

„…În fiecare seară nu avem curent electric, fiind nevoiţi să punem din nou în funcţiune lămpile cu petrol. Este mare amărăciune şi cu alimentele, ca după război; criză de pâine, făină, zahăr şi unt…”.

Kramer Maria, Sighişoara, către Ulrich Regine din R.F. Germania:

„…Mi-a spus cineva că în martie vine în România preşedintele federal şi la fel ca anul trecut, cine e pe listă obţine repede aprobarea pentru emigrarea în R.F.G. Ar fi bine să vă interesaţi urgent şi să ajungem şi noi pe această listă…”.

Iacob Florea, din Bucureşti, către Iacob Vasile din Tg. Mureş:

„…Să ştii că şi pe la noi este la fel de greu cu aprovizionarea de alimente. Dacă se dă ceva în magazine, asta se întâmplă dimineaţa, când sunt oamenii la serviciu. După amiaza nu mai găsim nimic. Toată vremea ne-o petrecem de la o coadă la alta, pentru cumpărături, ca după război…”.

Și în C.A.P.-urile (Cooperativelor Agricole de Productie) născute în urma colectivizării, care reprezentau ”grânarele țării”, adică ferme agricole administrate de stat, situația era la fel de disperată, oamenii amenințând cu măsuri extreme precum Răscoala Țărănească din 1907.

Membrii C.A.P. din comuna Sărmaş, jud. Mureş, către o  instituție a statului din Bucureşti:

„Cu 300 kg. porumb nu putem trăi şi noi şi porcii şi păsările. În loturile ajutătoare suntem siliţi să semănăm sfeclă de zahăr şi zarzavaturi. Porci la stat nu o să mai dăm şi nici viţei graşi. Suntem muritori de foame. Cu 400 gr. pâine nu putem trage la sapă. Vrem porumb 30%, aşa cum a fost. Cum s-a hotărât acum nu ne interesează să scoatem producţie mare, căci tot atât primim. Nu vrem să se legifereze noua retribuţie, nu avem cu ce trăi, vom face ca în 1907”.

Cam acesta a fost raiul comunist al „Epocii de Aur”, atât de regretat de unii.

Citeşte mai mult pe tudorcurtifan.wordpress.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.