De interes

Valea Sasului și Alecuș: sate aproape părăsite care prind din nou viață

Depopularea satelor din Podișul Târnavelor, precum Valea Sasului și Alecuș, a fost accelerată de colectivizarea forțată din perioada comunistă, care i-a lăsat pe localnici fără pământ. Mulți s-au mutat la orașe precum Blaj, Mediaș sau Ocna Mureș, unde s-au angajat în fabrici. În timp, unele sate au fost aproape complet abandonate.

Valea Sasului, atestat documentar în 1290, mai are astăzi doar doi locuitori permanenți. În anii ’60, o întreagă stradă din Blaj a fost ridicată de familii venite din acest sat. Cu toate acestea, unii foști locuitori sau moștenitori revin periodic, iar unii își întrețin gospodăriile, grădinile și viile ca odinioară.

Familia Gherman, stabilită aici din 1982, a rămas singura care locuiește permanent în Valea Sasului. Gospodăria lor este funcțională, iar apropierea de natură și liniștea locului au făcut ca satul să le devină „acasă” definitiv. Biserica, monument istoric din 1822, se află într-o stare avansată de degradare, dar comunitatea restrânsă încă o folosește pentru slujbe periodice și sărbători importante.

Alecuș, aflat la doar doi kilometri distanță, a cunoscut o ușoară revitalizare recentă. Introducerea rețelei de apă potabilă și asfaltarea Drumului Județean 107V au dus la o îmbunătățire semnificativă a condițiilor de trai. Tot mai mulți oameni, inclusiv familii venite din Sibiu și Blaj, revin pentru a-și reamenaja casele moștenite sau pentru a se muta definitiv.

Investițiile publice locale au vizat, în primul rând, infrastructura rutieră. În 2016, primăria Șona a pietruit drumul de acces spre Valea Sasului. Autoritățile își doresc continuarea modernizării infrastructurii, inclusiv asfaltarea drumurilor din Alecuș și reabilitarea fostei școli generale, închisă în 1993, care ar putea găzdui secția de votare.

Deși multe case au fost abandonate sau sunt în ruină, prezența materialelor de construcție sugerează că unii moștenitori au planuri de restaurare. Evenimente precum „Fiii satului Valea Sasului” arată că legătura afectivă cu aceste locuri încă persistă.

Agerpres